47
None

Am cataractă, ce trebuie să fac?

Cataracta este o afecţiune oftalmologică frecventă, ce se manifestă prin scăderea progresivă a vederii, prin pierderea transparenţei cristalinului. Cristalinul este una dintre cele două lentile ale ochiului şi se află în spatele irisului.

Cataracta poate fi congenitală sau dobandită.

Cataracta congenitală este o afecţiune extrem de gravă, ce necesită tratament chirurgical în prima perioadă de viaţă, în cazul în care se stabileşte că opacitatea cristaliniană va afecta buna dezvoltare a vederii copilului.

Frecvenţa apariţiei creşte după vârsta de 60-65 de ani. Statistic, peste 70 % din oamenii ce depăşesc această vârstă vor dezvolta cataractă.

Cataracta dobandită poate avea mai multe cauze: înaintarea în vârstă, factorul genetic, traumatismele, tratament de lungă durată cu corticosteroizi, alte boli (diabet, glaucom, uveite), operaţii oftalmologice (vitrectomia, dezlipire de retină), radiaţiile X şi UV. Se presupune şi că excesul de fumat şi de alcool, favorizează, de asemenea, apariţia cataractei. Cataracta poate evolua diferit la cei doi ochi.

Momentul apariţiei cataractei atrage atenţia prin schimbări de acuitate vizuală sau de dioptrii. În acestă situaţie, pacientul, poate constata că vede mai bine la o anumită distanţă, fără ochelari, decât vedea înainte. Acest fenomen este cunoscut drept "bucuria de scurta durata", pentru ca ulterior, vederea scade.

O altă situaţie este caracterizată de faptul că în momentul în care i se schimbă dioptriile, pacientul merge la medic pentru ochelari noi, iar după o perioadă de timp, nu mai vede cu acei ochelari noi. Trebuie reţinut că în mod normal, la acea vârstă dioptriile nu se schimbă, atunci când încep să se schimbe, este nevoie de un consult oftalmologic şi de cele mai multe ori se stabileşte diagnostic de cataractă.

În cadrul consultaţiei, medicul încearcă să stabilească diagnosticul complet cu ajutorul unor investigaţii şi măsurători. În cazul în care cataracta este avansată, după stabilirea diagnosticului, medicul poate recomanda operaţia şi tipul de cristalin artificial. Prezenţa altor afecţiuni oculare poate influenţa decizia asupra tipului de cristalin, cât şi rezultatul vizual.

Tratamentul este exclusiv chirurgical.

Cea mai modernă metodă de operaţie este cea cu ultrasunete şi se numeşte facoemulsificare. Această tehnică permite chirurgului să efectueze operaţia, printr-o microincizie, de aproximativ 2 mm, care nu necesită cusătură.

Operaţia are o rată foarte ridicată de reuşită, durează puţin aprox. 7-15 minute, se face cu anestezie locală, fără internare şi se recomandă să se facă în zile diferite la cei doi ochi.

Pentru ca pacientul să poată beneficia de această tehnică operatorie, sigura şi modernă, se recomandă ca operaţia să se facă la timp, când scade confortul vizual, moment în care cristalinul nu este foarte dur.  În cazul în care cataracta este foarte avansată, este necesară o incizie mai mare, ce presupune cusătura la sfârşitul operaţiei. Tehnica cu incizie mare se numeşte extracţie extra capsulară şi presupune riscuri mai mari, vindecare mai lentă şi un drum în plus la oftalmolog, pentru scoaterea firelor. Este cunoscută şi cu denumirea de „operaţie clasică”.

Prin operaţie, chirurgul înlocuieşte numai cristalinul opacifiat, cu un cristalin artificial, păstrând suportul, numit sac cristalinian.  Cristalinele artificiale sunt biocompatibile şi nu fac cataractă, după implantare. Deci, trebuie înţeles că după operaţia de cataractă cu implant de cristalin artificial, cristalinul nou nu se mai strică şi nu trebuie înlocuit după o periadă de timp. În timp însă, sacul cristalinian se poate opacifia şi el, fenomen numit cataractă secundară. Cataracta secundară se tratează cu laser.

Cele mai utilizate cristaline artificiale sunt cele foldabile, adică cele fabricate dintr-un material moale, care permite comprimarea şi injectarea lor în ochi, printr-o incizie mică.

Cristalinele artificiale foldabile pot fi: sferice, asferice, multifocale şi torice. Cristalinele sferice şi asferice, odată implantate, corectează vederea la o singură distanţă, pentru cealaltă fiind nevoie de ochelari, iar cele asferice oferă un contrast mai bun.

Cristalinele multifocale oferă o vedere bună la toate distanţele, independentă de ochelari, în cea mai mare parte din activităţile zilnice.

Cristalinele torice se adresează celor care au astigmatism sau dioptrii cilindrice.

După operaţie pacientul va veni la control următoarea zi, la o saptămână, la 6-8 săptămâni, apoi la nevoie. Ochiul operat va sta pansat  24 de ore după operaţie. Pentru a reduce riscul apariţiei complicaîiilor, se recomandă igiena sporită, evitarea locurilor cu praf şi a eforturilor fizice, vreme de o lună şi administrarea corecta a tratamentului.

Tratamentul postoperator constă în picături şi pastile, ce se administrează după recomandarea medicului.

Vreme de două săptămâni, pacientul se va spăla pe cap cu grijă, ca la coafor, evitând ca apa să intre în ochi.

În cazul în care pacientul considera că evoluţia de după operaţie nu este normală, trebuie să ia de urgenţă legătura cu medicul care l-a operat.

Deşi este una dintre cele mai sigure intervenţii chirurgicale, operaţia de cataractă nu este lipsită întotdeauna de complicaţii. Cu cât cataracta este mai avansată la momentul operaţiei, cu atât riscurile pot fi mai mari, operaţia mai dificilă şi recuperarea mai înceată. Clinica de oftalmologie Ama Optimex, din Bucureşti. www.cataracta.ro

Comentarii


Pentru a putea preveni atacurile de securitate de tip spam, avem nevoie să stocăm datele pe care le-ați introdus și ip-ul dumneavoastră în baza de date. Aceste date nu vor fi folosite în alte scopuri decat prevenirea atacurilor. Sunteți de acord să stocăm aceste date ?
Notă : Comentariile pot fi adăugate doar în cazul în care v-ați dat acordul pentru stocarea datelor

Introduceti textul din imagine
captcha