Artrita idiopatica juvenila reprezinta un grupheterogende artritede etiologie necunoscuta, care apare la copiii sub 16 ani si persista o perioada mai mare de 6 saptamani. Ea afecteaza intre 16 și 150 de copii din 100.000. Artrita idiopatica juvenila este cea mai comuna boala reumatica la copil si o cauza importanta de dizabilitate pe termen scurt si lung. Are un impact functional major, cu afectarea cresterii osoase ce duce la nevoia de protezare la varsta tanara. De foarte multe ori, copiii diagnosticati cu artrita idiopatica juvenila nu pot merge la scoala si nu pot participa la activitati normale pentru varsta lor.
Artrita idiopatica juvenila poate fi de mai multe feluri: sistemica (la una sau mai multe articulatii, insotita sau precedata de febra zilnica, neintrerupta, timp de minim 3 zile, dar si de alte simptome), oligoarticulara (afecteaza 1-4 articulatii pe durata primelor 6 luni de boala), poliarticulara FR(+) si FR (-) (afecteaza 5 sau mai multe articulatii pe durata primelor 6 luni de boala ), psoriazica, in asociere cu entezite ( inflamatii ale insertiilor osoase ale tendoanelor si ligamentelor) si nediferentiata (care nu indeplinește criteriile din nicio alta categorie). De aceea, abordarea terapeutica este diferentiata in functie de forma de boala, activitatea ei si manifestarile extraarticulare. Abordarea multidisciplinara (reumatologie pediatrica, ostopedie, recuperare medicala, oftalmologie) este obligatorie in managementul corect al pacientilor cu artrita idiopatica juvenila.
Cele mai frecvente simptome ce sunt prezente in toate formele de artrita juvenila reumatoida sunt: durere articulara si edeme ce apar si dispar, dar adesea sunt persistente, redoarea articulara (rigiditatea, limitarea miscarilor articulare) ce dureaza mai mult de o ora in timpul diminetii , iritabilitate, refuzul de a umbla sau protejarea articulatiei (parintele observa copilul schiopatand sau ca evita sa foloseasca unele articulatii).
Durerea este un simptom comun al artritei idiopatice juvenile. Este insa posibil ca pacientul-copil sa nu o identifice ca fiind o problema. Copilul poate fi mai nelinistit de rigiditatea articulatiilor si sa le descrie mai bine si mai degraba pe acestea. Unii specialisti sunt de parere ca unii copii nu-si exprima sau nu identifica durerea din cauza aversiunii fata de procedurile medicale.