30
None

Medicii de familie – dedicaţi actului medical şi nu birocraţiei!

Interviu cu dr. Rodica Tănăsescu, Preşedintele Societăţii Naţionale de Medicină Familiei (SNMF) şi Preşedintele Asociaţiei Medicilor de Familie Bucureşti-Ilfov (AMFB)

2014 se anunţă a fi, din nou, un an cu schimbări importante pentru medicina de familie din România. Care sunt principalele modificări pe care Legislativul preconizează a le pune în practică?

Se doreşte punerea în practică a pachetului de bază. Se doreşte schimbarea centrului de greutate a sistemului medical dinspre spital, spre ambulator ( medicina de familie şi ambulator de specialitate) şi către internarea de zi.

Se doreşte intrarea în funcţiune a cardului de asigurat şi a dosarului electronic

Se doreşte o eficientizare a sistemului .

Sunt aceste măsuri cu adevarat utile medicilor de familie, în activitatea de zi cu zi pe care o desfăşoară aceştia?

Aceste măsuri ar trebui să fie utile pacienţilor şi ar trebui să reducă cheltuielile evitabile ( de exemplu, cele cu spitalizările pentru patologii minore sau pentru „controale generale’’). Ministerul Sănătăţii nu a pornit la construcţia pachetului de bază pentru a fi util medicilor, ci pacienţilor. Ceea ce ar trebui să ducă la centrarea sistemului pe rezolvarea cât mai simplă, în stadii cât mai precoce a problemelor de sănătate, dar şi prin prevenirea bolilor.

Medicii de familie vor avea mai multe obligaţii, deci în activitatea de zi cu zi vor fi tot mai solicitaţi. Dar, ei ar putea avea avantajul de a se simţi valorizaţi ca profesionişti, dacă se înlocuieşte măcar o parte din munca administrativă cu munca profesională. Asta ar îmbunătăţi şi relaţia medic-pacient.. Cele mai multe nemulţumiri ale pacienţilor faţă de medicii lor de familie sunt legate de limitările impuse de casele de asigurări (pentru eliberări de reţete, pentru trimiterea la investigaţii, pentru declaraţii sau drumuri inutile datorate erorilor din SIUI) şi de timpul de aşteptare, chiar dacă există programări. Toate aceste neajunsuri sunt datorate actelor birocratice stufoase, care consumă timp preţios.

Există un decalaj între abordările teoretice ale proiectelor de lege şi situaţiile concrete cu care se confruntă medicii de familie care să justifice diferenţele de perspectivă?

Evident că există decalaj…

În lumea reală nu se rezolvă cu hârtii problemele medicale ale oamenilor. Pacienţii sunt grevaţi de necazuri, de boli, de lipsuri, de propria nepăsare pentru prevenirea bolilor, de nelinişti, de imposibilitatea sau neglijenţa de a-şi urma tratamentul.

În lumea reală pacienţii nu ştiu întotdeauna că există limitări normale în posibilităţile unui sistem medical sărac, nu au răbdare, căci sunt preocupaţi de suferinţa lor, nu de raţiunile sistemului medical.

De unde apar aceste discrepanţe majore, există o problemă de comunicare reală, o blocare a dialogului între minister şi organizaţiile profesionale din zona medicinii de familie? Este o problemă generată de lipsa transparenţei decizionale? Sau/şi de revenirea şi modificarea permanentă a măsurilor legislative? Se poate vorbi de o lipsă a continuităţii iniţiativelor legislative în zona medicală?

Nu vreau să vorbesc acum de nenumăratele reforme, de nesfârşitele schimbări care nu dau coerenţă şi continuitate în sănătate. Cu puţine excepţii (în care părerea practicienilor chiar a contat), în general au existat discrepanţe importante. Într-un fel este firesc, căci ministerul face politici de sănătate publică şi urmăreşte realizarea acestor politici. Foarte rar însă ministerul a coborât şi în realitatea muncii din cabinete, ca să poată realiza efectele secundare ale propriilor decizii. Ministerul are obiceiul să încarce cu dosare întregi de documente realizarea celui mai modest obiectiv. Pentru mulţi angajaţi ai direcţiilor de sănătate publică şi ai ministerului, important este să se acopere cu astfel de documente. Probabil au şi experienţe negative în acest sens, au responsabilităţi administrative, dar pe noi ne sufocă şi multe lucruri lăudabile rămân la stadiul de intenţie.

Discrepanţe severe apar când politicile Ministerului Sănătăţii se vor a fi aplicate de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate. În acel moment, până şi cele mai bune intenţii ale ministerului devin o pedeapsă pentru orice practician.

Care sunt principalele prevederi pe care le susţineţi pentru a fi luate în discuţie şi incluse în noile măsuri legislative?

Dacă se doreşte o reformă, atunci tot proiectul de contract cadru trebuie revizuit, el trebuie construit ca un contract civil normal şi trebuiesc înlăturate multe anomalii prezente de ani buni. Împreună să decidem ce este normal, ce este de folos şi ce trebuie eliminat sau modificat ca să îmbunătăţim activitatea medicală, să centrăm folosirea timpului pe pacient şi nu pe completare de formulare. Tot împreună să începem să limpezim legislaţia care a dus şi încă mai duce la imputări aberante de reţete. Noi considerăm că, dacă un pacient are o problemă de sănătate pe care o identificăm, o diagnosticăm şi o tratăm corect, restul amănuntelor legate de calitatea de pensionar: 0-700, handicap, internat, etc nu ne privesc. Este obligaţia casei de a ne furniza aceste informaţii prin SIUI, corect şi în dinamică permanentă.

În prezent, actul medical este perturbat penibil şi constant de aceste „obligaţii’’.

Conform semnalelor de alarmă emise de SNMF şi FNPMF, există o serie de imputări care se aduc medicilor de familie. Cât de justificate sunt aceste măsuri şi care ar fi calea de soluţionare optimă?

Unele sunt fireşti şi nu mă leg de ele, deşi în acele cazuri „pedeapsa’’ este disproporţionată faţă de greşeală.

Altele însă, sunt sancţiuni care sfideză normalul unei relaţii contractuale bazată pe înţelegere şi respect între părţi. De exemplu, dacă dai unui pacient o trimitere de care are nevoie şi se demonstrează ulterior că acel pacient nu mai figura ca asigurat, medicul de familie va plăti toate costurie decurse din acea trimitere: investigaţii, reţete, internare, etc. Este însă obligaţia casei să furnizeze toate informaţiile! Dacă „ai noroc’’, sumele de achitat sunt relativ mici, căci sunt necesare acte medicale fără costuri mari. Pentru aceeaşi greşeală, dacă ai ghinion şi pacientul are probleme serioase de sănătate, atunci poţi plăti pentru „greşeală’’ mii de lei sau zeci de mii de lei. După cum anormal ni se pare să se rezilieze contractul dacă ţi-a expirat un document, chiar dacă înnoirea nu s-a făcut din cauze independente de medic. O altă anomalie este scoaterea „avertismentului’’ de la majoritatea sancţiunilor şi introducerea directă a penalizării dure.

În aceste condiţii, în loc să ne ocupăm de pacienţi, ne vom teme la prescrierea oricărei reţete, la emiterea oricărei trimiteri către investigaţii, către spital sau ambulator.

Aceste continue ameninţări vor genera măsuri de autoprotecţie, va modifica comportamentul medicilor şi va altera relaţia medic-pacient.

În ultimii ani, informatizarea actului medical în România a căpătat amploare, există proiecte care prevad continuarea şi dezvoltarea acestei direcţii, dar medicii de familie semnalează din ce în ce mai frecvent birocratizarea excesivă a actului medical. Care sunt motivele care au generat şi alimentează această situaţie? Ce măsuri ar putea reprezenta o rezolvare reală a problemei?

Informatizarea ar trebui să fie de folos în cabinet. În majoritatea cazurilor însă, informatizarea este de folos exclusiv casei de asigurări.

Dacă „informatizarea’’ înseamnă completare de date, dacă înseamnă nesiguranţa asupra secretului profesional atunci există mari probleme. Există un risc major ca şi cardul şi dosarul electronic să însemne altă muncă birocratică, ceea ce nu vom accepta în nici un caz. Există riscul ca nu toţi medicii din sistem să-şi respecte obligaţiile de a completa aceste documente informatice. Cine le va completa atunci?

Există încă medici de spital care nu ştiu că sunt obligaţi prin lege să elibereze reţete compensate pe 30 de zile la externare, dar şi scrisoare medicală tipizată. Se întâmplă extrem de frecvent şi avem de ales între a încălca legea şi a lăsa pacienţii fără tratament. Desigur, CNAS are o mare resonsabilitate, căci, deşi am depus documente în acest sens de ani buni, nu s-a rezolvat nimic.

Pe ce proiecte se va concentra SNMF în 2014 pentru a consolida şi stabiliza statutul medicului de familie?

Dacă ne vom putea desfaşura activitatea în baza unui contract rezonabil, ne vom centra pe proiecte profesionale. Ne dorim să iniţiem un manual practic de medicina familiei, ne dorim să realizăm alte grupuri de lucru deosebite, cum este grupul de vaccinologie al SNMF. Vom începe cu un grup de pneumologie şi vom continua şi cu alte domenii (puericultură, cardio, pediatrie, etc), căci specialitatea noastră este atotcuprinzătoare. Aceste grupuri de excelenţă vor disemina informaţii valoroase, înnoitoare, centrate pe activitatea noastră. Statutul medicului de familie este strâns legat de calitatea profesioniştilor săi.

Dacă avem neşansa de a rata un contract acceptabil pentru medicii de familie, ne vom centra toată atenţia pe protejarea intereselor medicilor. Ca să putem să ne dezvolăm profesional trebuie să putem lucra în condiţii normale.

Ce participare preconizaţi pentru editia din acest an a Conferinţei Naţionale de Medicina Familiei?

Va exista şi o participare internaţională?

Care sunt principalele teme pe care le veţi aborda în cadrul conferinţei?

Preconizăm să avem o participare apropiată de 2000 de medici, ca si în anii trecuţi. Vom avea invitaţi din străinătate, dar nu va fi o Conferinţă Internaţională. Temele sunt multiple, extrem de variate şi ilustrează perfect ariile de interes ale medicilor de familie. Cardiologie, puericultură, vaccinologie, nefrologie, sesiuni de e-health, paliatie, boli respiratorii, patologia adolescentului, boli metabolice, dermatologie, ateliere dedicate însuşirii unor abilităti practice… dar şi dezbateri pe pachetul de bază şi pe proiectul de contract cadru.

Un program complex, la fel de complexă cum este specialitatea noastră şi dubla noastră responsabilitate de practicieni şi manageri.

Cum s-a mai demonstrat şi altădată, în momente de cumpănă, solidaritatea breslei şi buna practică profesională sunt calea spre progres şi către normalitate.

Comentarii


viorel

99% dintre medicii de familie nu sunt altceva decit prelungirea nociva a unor medici specialisti,in cautare de pacienti dispusi sa dea oircit ptr.un tratament pe care medicul de familie nu il poate pune din rea vointa sau incompetenta.Poate sa imi spuna cineva la ce sunt buni medicii de familie in afara de faptul ca scriu citeva trimiteri si o consultare sumara care nu releva nimic, sau ma rog, sa fiu elegant aproape nimic. Iau niste bani pe care nu ii merita sub nici o forma. Euvam schimbat citiva pina acum si inca nu am reusit sa il gasesc pe cel in care sa am incredere, sa merg in cabinetul lui cu placere si mai ales cu incredere. Se uita la miinile tale sau la buzunarul tau de cum intrii in cabinet. Daca nu esti atent controlul este extrem de sumar,iar trimiterea o face catre un specialist foarte scump. In citeva cuvinte asa se face medicina in Romania. Cu cardurile de sanatate la fel,medicii de familie lasa pacientii sa stea la cozi interminabile, de cele mai multe ori fara rezultat,iar ei huzuresc in cabinetele lor comfortabile. Asta este respectul pe care aceste specimene numite medici de familie il acorda celor de pe spatele carora isi iau banii,si nu putini.Faza cu refuzul medicilor de familie de a distribui cardurile de sanatate catre asiguratiilor este o rusine nationala. Daca ministrul sanatatii nu vrea sa rezolve situatia de ce nu isi da demisia. Poate veni cineva cu coloana vertebrala,si cu respect ptr. cei multi,care sa pu a ordine in haosul numit medici a romaneasca.

Jan. 29, 2015, 9:43 p.m.
0
1
Pentru a putea preveni atacurile de securitate de tip spam, avem nevoie să stocăm datele pe care le-ați introdus și ip-ul dumneavoastră în baza de date. Aceste date nu vor fi folosite în alte scopuri decat prevenirea atacurilor. Sunteți de acord să stocăm aceste date ?
Notă : Comentariile pot fi adăugate doar în cazul în care v-ați dat acordul pentru stocarea datelor

Introduceti textul din imagine
captcha