Derulând filmul istoriei medicinei cu aproximativ trei secole în urmă, în anul 1777, poposim în biblioteca Baronului von Bruckenthal, în oraşul Hermannstadt, Sibiul de astăzi. Această locaţie poartă încă amintirea scurtei perioade în care părintele celei care avea să devină o alternativă a medicinei alopate, pe cât de contestată, pe atât de aplicată –HOMEOPATIA, a trăit în România.
Istoria medicinei îl numeşte Samuel Hahnemann (1755-1843) şi este cel care a formulat teoria homeopatiei, principiile ei de bază şi tehnica de preparare a medicamentului homeopatic.
Hahnemann este cel care a fundamentat legea similitudinii şi tehnica de preparare prin diluţie a medicamentului homeopat, însă Hippocrate (sec. V i.e.n.) este cel care a aplicat pentru prima dată acest principiu în medicină iar Paracelsus (1493-1541) este precursorul diluţiilor şi atenuărilor preparatelor medicamentoase.
Printr-o foarte scurtă trecere în revistă, reiese faptul nu putem să numim homeopatia o metodă de terapie modernă, dar o alternativă a lumii moderne.
Homeopatia, în esenţa ei se defineşte ca medicina care tratează conform legii similitudinii şi care utilizează remedii în doze infinitezimale dinamizate. Prin traducerea legii homeopatiei, vindecarea se poate obţine prin administrarea în doze slabe sau infinitezimale a substanţei ale cărei simptome toxice experimental la om sănătos sunt asemănătoare simptomelor bolnavului.
Prescripţia homeopatică se bazează pe indicaţii clinice, simptome, se adresează bolnavului în întregul său şi este strict individualizată.
Cele două mari ramuri ale medicinei: alopatia şi homeopatia nu se exclud! În funcţie de situaţie, se va alege metoda care să fie în beneficiul bolnavului, să fie cât mai puţin invazivă (fără reacţii adverse, contraindicaţii).
Ce este medicamentul homeopat?
Medicamentul homeopat sau des întâlnita noţiune arhaică de remediu homeopat, este o substanţă diluată şi dinamizată (potenţată) prescrisă conform legii similitudinii şi în doze infinitezimale.
Formele farmaceutice tipice pe care le întâlnim în farmacii sunt: granulele şi picăturile homeopate.
Acest tip de medicament nu prezintă prospect şi realizează o terapie strict individualizată de către medicul homeopat.
La baza preparării medicamentelor homeopate se află aşa-numitele suşe. Suşele reprezintă materialul primar din care se obţin materiile prime homeopatice, tincturile mamă (TM). Originea suşelor este variată: marea majoritate sunt de origine vegetală (plante întregi sau părţi de plantă), dar sunt şi de origine animală (animale întregi; părţi de animal, excreţii, venin de şerpi), se utilizează şi substanţechimice organice şi anorganice, minerale, bioterapice (produse nedefinite chimic: secreţii, excreţii patologice sau nu, produse de origine microbiană), organoterapice (organe, ţesuturi, glande), realizând o terapie de substituţie.
Există două tipuri de medicamente homeopate, unitare (alcătuite dintr-un singur remediu)şi complexe ( combinaţie de remedii cu aceiaşi acţiune, cunoscute ca formule complexe).
Medicamentele homeopatice unitareau următoarele diluţii:
- Diluţii decimale: D6, D10, D15, D30
- Diluţii centezimale: CH5, CH7, CH9, CH15, CH30, CH200
- Diluţii înalte: M, 10M, 50M
- Diluţii cincizecimilezimale (LM): de la 1 la 30.
Conform lui Bernoville şi Martin (1936), diluţiile joase (CH4, CH5) sunt stimulatoare, diluţiile medii (CH7) sunt reglatoare şi diluţiile înalte (CH9, CH15, CH30) sunt frenatoare.
Cum se administrează medicamentul homeopat?
Cum am mai amintit anterior, medicamentele homeopate se prepară sub formă de granule şi soluţie, ambele forme având aceaşi acţiune farmacologică, dar mod de administrare diferit.
Granulele se administrează cu ajutorul căpăcelului flaconului, direct pe limbă sau sublingual.
Soluţia se diluează în apă, se ţine în gură câteva momente, pentru realizarea absorbţiei sublinguale, apoi se înghite.
Soluţiile LM, se administrează câte 10 picături diluate în puţină apă, soluţia se reţine puţin în cavitatea bucală, după care se înghite. La cea de a doua administrare (din acelaşi flacon), se dinamizează soluţia prin aplicarea a 8-10 agitări succesive, după care se procedează la fel ca în cazul primei administrări.
Nu se mănâncă aproximativ 30 de minute după administrarea remediilor homeopate.
Medicamentele homeopate se administrează la anumite interval de timp:
- În boli acute: la 2-6 ore
- În urgenţe: din oră în oră sau chiar mai des
- În bolile cronice: zilnic sau la 2 zile.
Pe parcursul terapiei homeopate, se vor evita camforul şi menta, cafeaua, cacao, ciocolata, uleiurile volatile, deoarece inactivează remediul. Se vor folosi inclusiv o pastă şi o apă de gură speciale, fără mentol.
Consumul de tutun şi alcool pe parcursul tratamentului nu sunt interzise, dar se va evita abuzul lor.
Medicamentele homeopate se păstrează la loc uscat, întunecos, ferite de mirosuri puternice (parfumuri, detergenţi, etc.), cu flaconul închis.
Principalele remedii homeopate indicate pentru combaterea şi tratarea afectiunilor sezonului rece-răceală şi gripă
Belladonna
Febră puternică
Durere puternică de cap
Stare letargică
Membre inferioare şi superioare reci
Gelsemium
Febră nu foarte mare
Dureri musculare
Frisoane
Absenţa senzaţiei de sete
Arsenicum album
Tulburări digestive (vărsături urmate de diaree)
Frisoane
Prezenţa senzaţiei de sete
Bryonia
Congestie nazală
Durere de cap
Tuse
Pulsatilla
Tuse cu expectoraţie gălbuie
Kalium bichromicum
Secreţii nazale şi faringiene vâscoase şi verzui
Aconitum-remediu de urgenţă!
Senzaţia de sufocare cu frică de sufocare
Hepar sulfur
Tuse ,,lătrătoare”
Spongia
Răguşeală şi hârâială în piept
Diluţiile, modul şi frecvenţa administrării acestor remedii se vor stabilii de către medicul prescriptor. Pentru informaţii legate de asocieri ale acestora cu preparate fitoterapice şi gemoterapice puteţi cere şi sfatul farmacistului dumneavoastră.
Pentru un tratament mai complex se pot asocia remediilor homeopate, mai sus menţionate şi extracte glicerinice precum extractul de Coacăz negru, de Arin negru sau Mesteacăn argintiu. De asemenea se indică administrarea de vitamina C şi propolis, zinc a produselor fitoterapice pe bază de Echinacea, pentru accelerarea procesului de vindecare şi întărirea imunităţii.
Există produse homeopate care includ mai multe remedii care se pot asocia terapiei individualizate pentru a da complexitate schemei de tratament. În forme uşoare de răceală şi gripă, aceste specialităţi pot să constituie şi singura linie de tratament.
Prin aceste câteva rânduri am schiţat o trecere prin tainele homeopatiei, în speranţa ca cei interesaţi, sau poate chiar iniţiaţi ai acestei terapii, să-şi răspundă la anumite întrebări, pe care şi eu, profesionist în domeniul farmaceutic mi le-am pus o dată.
Bibliografie selectivă:
