Terapia ocupaţională sau ergoterapia este o metodă complementară kinetoterapiei, care utilizează exerciţii, procedee fizice din sfera activităţilor umane obişnuite, urmărind adaptarea unei persoane la handicapul pe care l-a dobândit în urma unei boli sau a unui accident.
Această formă de terapie se adresează atât deficitului funcţional, cât şi planului psihologic. Principiul ergoterapiei constă în mobilizarea atenţiei bolnavului pe o activitate fizică şi manuală, care, psihologic, este atrăgătoare şi care să-l solicite din punct de vedere somatic şi mintal, menţinându-se o concordanţă între activitatea respectivă şi handicap.
Obiectivele terapiei ocupaţionale:
- reeducarea motorie şi senzorială
- adaptarea la handicap (readaptarea funcţională)
- reeducarea gestuală
- asigurarea unui grad cât mai înalt de independenţă în viaţa cotidiană
- readaptarea socioprofesională
- stimularea gândirii pozitive
Pentru a prescrie terapia ocupaţională este necesară analiza precisă a deficitului funcţional sau a handicapului pacientului, printr-un examen clinic şi bilanţ complet (anatomic, funcţional, psihologic, socio-profesional).
Mijloacele utilizate în ergoterapie sunt activităţi artizanale, creative, din viaţa cotidiană, manipularea unor obiecte simple: olăritul, ţesutul, împletitul nuielelor, ţesutul, pictura, sculptura, mânuitul marionetelor, jocuri sportive, şah cu piese grele, tenis de masă.
La cei mai mulţi dintre pacienţi lucrul în echipă stimulează spiritul de competiţie şi îi motivează, fapt important, deoarece sunt implicate grupuri de pacienţi cu mare handicap (hemipareză, parapareză, tetrapareză). Munca în atelier cuprinde şi o secţiune care urmăreşte refacerea gestualităţii profesionale avută anterior sau dobândirea a noi deprinderi profesionale, apelând sau nu la mijloace tehnice ajutătoare.
Opţiunea pacientului pentru o anume ocupaţie trebuie să ţină seama ca aceasta:
- să fie simplă, uşor de înţeles, învăţat şi executat
- să fie utilă, pentru a se crea chiar bunuri care se pot folosi
- să nu fie monotonă
- să solicite un efort progresiv
- să fie agreabilă
- dacă este posibil, să fie executată în comun cu alţi pacienţi
- să fie executată sub supravegherea kinetoterapeutului
Terapia ocupaţională se preocupă de integrarea familială şi socioprofesională a handicapatului, fiind extrem de importantă în procesul de recuperare a acestuia.
popa ionut
buna ziua.am o faetita de 2 ani si jumatate si are ceva timp de cand se balbaie.zice unele cuvinte de mai multe ori pana le zice bine.ce este de facut in situatia aceasta?cene sfatuiti sa facem?asteptam raspunsul dumneavoastra cat mai repede.
Nov. 14, 2014, 1:37 p.m.