Cardiologie

      Boala coronarianã ischemicã (BCI) este o afecţiune coronarianã caracterizatã prin îngustarea lumenului vascular cauzatã de formarea plãcii de aterom.     Aceasta induce diminuarea aportului de sânge oxigenat la nivelul teritoriului miocardic corespunzãtor.

    Coagularea sângelui în interiorul venelor, fie vene profunde sau superficiale     Complicaţiile trombozelor venoase depind de localizare şi de evoluţia trombului.       CAUZELE TROMBOZELOR     În anii ’20, un patolog faimos, Virchow, a indicat că există 3 mari cauze pentru coagularea sângelui în vene.

     Până la mijlocul anilor ’80, ulcerul varicos era considerat incurabil. Tratamentul consta în simpla diagnosticare şi pansare a piciorului.

     Insuficienţa mitrală apare atunci când valva mitrală (valva dintre atriul şi ventriculul stâng) nu se închide corespunzător, determinând scurgerea sângelui înapoi în atriul stâng atunci când ventriculul stâng se contractă. Astfel o parte din sângele care ar trebui să ajungă în aortă se reintoarce în atriul stâng determinând creşterea volumului şi presiunii la acest nivel.

    Este una dintre cauzele cele mai frecvente ale prezentării la cardiolog sau la camera de gardă. De multe ori este o durere inofensivă, fără risc vital şi fără cauză cardiacă, dar în unele cazuri poate fi fatală.

    Cardiopatia hipertensivă defineşte ansamblul modificărilor structurale,  morfologice şi funcţionale cardiace cauzate de efectele directe/indirecte al tensiunii arteriale crescute cronic. Sunt incluse: hipertrofia ventriculară stângă, boala coronariană ischemică, aritmii cardiace (fibriliaţie atrială, extrasistole ventriculare, tahicardie ventriculară) şi insuficienţa cardiacă.

       Hipertensiunea arterială continuă să ocupe locul întâi în rândul factorilor de risc responsabili de mortalitatea cardiovasculare, fiind într-o constantă creştere a prevalenţei. Dacă în jurul anului 2000 numărul persoanelor hipertensive de pe glob se apropia de un miliard, prognoza pentru anul 2025 apreciază o creştere a acestora la 1,5 miliarde.

Ce efect are restrângerea numărului de spitale publice asupra tratamentului de prima urgenţă în infarcturile miocardice?     Restrângerea numărului de spitale publice se referă în general la spitale de boli cronice, la spitale mici, şi nu la unităţile în care actualmente sunt tratate de regulă urgenţele, ca atare nu văd niciun fel de consecinţă.

                  - diagnostic  şi  tratament –       Criza hipertensivă este un sindrom clinic caracterizat prin creşterea bruscă şi persistentă a tensiunii arteriale (>180/120 mmHg), care necesită măsuri terapeutice prompte de reducere a valorilor tensionale pentru evitarea deteriorării acute a organelor ţintă.     Manifestările clinice şi de laborator, frecvent întâlnite în criza hipertensivă sunt următoarele: creşterea tensiunii arteriale (TA) peste 180/120 mmHg; fund de ochi cu hemoragii, exsudate sau edem papilar; fenomene neurologice brusc instalate care se pot agrava progresiv: cefalee, confuzie, somnolenţă, amauroză, semne de focar, convulsii, comă, vărsături „în jet”; manifestări cardiace: insuficienţă ventriculară stângă, edem pulmonar acut; manifestări renale: oligurie, proteinurie, retenţie azotată; manifestări digestive: greaţă, vărsături.

    Hipertensiunea pulmonară a fost definită ca o creştere a presiunii medii în artera pulmonară cu peste 25 mmHg în repaus, măsurătoare făcută prin cateterism cardiac drept.     Măsurători recente au revizuit valorile luate ca limite,  astfel încât, în prezent, presiunea pulmonară normala este de 14 +/- 3 mm Hg, cu o limită superioară a normalului de 20 mm Hg.