Toader Cornelia

Domnule Director Va scrie aici, o mama nefericita,si necajita,care are o printesa bolnava de saisprezece ani ani.De saisprezece ani,boala,suferinta,durerea,chinul,si neputinta a poposit in casa noastra si nu doreste sa mai plece.In toti acesti ani,nu mi-I se usuca lacrimile de pe obraz,si perna pe care dorm, noi nu putem sa ne bucuram de viata,de sarbatorile de Craciun, anul nou,sarbatorile de Paste,nici macar sa sarbatorim ziua de nastere a fetitei,cand este ziua ei,noi plangem.Eu si sotul meu tanjim dupa,sanatatea altor copii,ce fericiti trebuie sa fie acei parinti care au copii sanatosi,si au si posibilitatea de a le oferi tot ce au nevoie.In timp ce multe mame,i-si parasesc copii sanatosi,sau ii arunca pe la tomberoane,dupa ce le da viata,eu de saisprezece ani de zile sant distrusa si nu-mi pot imagina viata fara Alexandra.Sintem o familie modesta,cu venituri reduse,mult prea reduse,pentru problemele,si nevoile fetitei. Santem oameni simplii,sotul meu,este paznic,si eu sint asistent personal al fetitei(insotitor).Fetita mea are probleme de sanatate,diagnostic,paralizie cerebrala.Soarta cruda a vietii,ne-a dat o palma grea,si traim o mare durere pentru copilul nostru.Din banii castigati,platim facturile la intretinere,si traiul de pe o zi pe alta.Pentru tot ce I-ar trebui fetitei nu-mi ramane nimic,nu pot sa-i asigur nici macar strictul necesar.Domnule Director apelez si eu la bunatatea dv.daca ne pute-ti ajuta si pe noi cu,tratamentul de recuperare al fetitei:kinetoterapie(gimnastica medicala),hidroterapie,fizioterapie,pansamente cu parafina,tratamente,naturiste,care ajuta creierul sa faca progrese.Eu si sotul meu,facem parte din familii de oameni saraci,care nu au cu ce sa ne sprijine.Traiesc cu speranta,care nu poate nimeni sa mi-o I-a ca intr-o zi Alexandra v-a merge in picioare,pentru ca este o luptatoare.In ciuda diagnosticului prescris de medici,Alexandra poate sa faca multe lucruri,si stie despre tot ce se intampla in jurul ei.In comparatie cu alti copii,care au acelasi diagnostic,fetita mea arata,foarte bine,si pentru tot ce stie ea si tot ce poate ea sa faca,nu am cum sa abandonez,sa renunt,sau sa-mi I-au adio,voi lupta pentru ea, toata viata.Domnule Director,asa cum fiecare copil este fericit ca merge la scoala asa si fetita mea ar fi fericita,daca I s-ar oferi aceasta sansa de recuperare.Ma simt atat de vinovata,pentru ca nu pot sa-i ofer mai mult, doar pentru ca fac parte dintr-o familie modesta.In fiecare zi ma chinuie sentimentul de rusine,fata de copilul meu ,fata de mine,si fata de lumea din jur, care ne judeca ca nu am facut nimic pentru fata.Ce sa fac,unde sa ma duc?pentru a ma descurca?sant un om simplu,si fetita este dependenta de mine.La Dumnezeu,ne-a ramas ultima speranta,caci numai el lucreaza prin oameni si se v-a gasi cineva,pana la urma care s-o ajute pe Alexandra.De saisprezece ani,batem pasul pe loc,fara a face nici un fel de progres,desi sant sanse,dintr-un motiv,foarte simplu,pentru ca nu avem bani.Trece timpul,in defavoarea fetitei,si mai tarziu,v-a fi prea tarziu.De saisprezece ani traim,intre patru pereti,fara sa ne deschida nimeni usa,toata lumea are inima de piatra si fara sentimente.Cand iesim afara, pe strada,nu vorbeste nimeni cu noi,santem doua straine si ale nimanui,cine ne-a iubit, nu mai sint in viata, si anume parintii mei,cele mai scumpe fiinte ale vietii mele.Ma simt vinovata in fata fetitei mele, pentru ca nu este si ea sanatoasa ca ceilalti copii,in fata sotului meu, pentru ca nu I-am facut un copil sanatos,in fata mea si in fata celorlalti din jur,pentru ca acolo,unde este suferinta lumea ne ignora cu desavirsire. Domnule Director,va rog din suflet,daca pute-ti sa ne ajuta-ti si pe noi,faceti-va mila de acest copil,care nu a gresit cu nimic,venind pe aceasta lume.Prin acest gest si dumneavoastra ve-ti fi rasplatit de Dumnezeu,poate si dumneavoastra,ave-ti copii si sti-ti ce inseamna.Mi-i se rupe sufletul de fetita mea,nu exista durere mai mare decat sa-ti vezi propriul copil bolnav?ce poate fi mai grav decit boala si suferinta?Acest copil este printesa vietii mele si fara ea nu pot sa respir.Aceasta papusa,aceasta frumusete de copil candva,poate in viitorul apropiat se v-a face bine.Salariul de insotitor este mult prea mic,pentru tot ce are Alexandra nevoie.Eu si fetita mea ne asezam in genunchi in fata dumneavoatra,daca ave-ti posibilitate sa o ajuta-ti si pe Alexandra,sa mearga in picioare,de curand a aparut un aparat care se numeste LOKOMAT,inventat in Elvetia si acum exista in toata Europa,chiar si la noi in Romania:Oradea,Ploiesti si Bucuresti,acest aparat ajuta copilul sa stea in picioare,cu ajutorul unui ham si dedesubt exista o banda de mers care ajuta copilul sa faca pasi,cu alte cuvinte o Kinetoterapie robotizata.As vrea candva sa demonstrez lumii intregi ca se poate si ca si fetita mea poate sa faca si ea ce fac ceilalti copii .Tot ce v-am scris aici este adevarata realitate si crudul adevar,care ma face sa pling permanent de copilasul meu.Se apropie Sfanta sarbatoare de Paste,si asteptam cu speranta in suflet,ca poate cineva citeste povestea Alexandrei,si v-a avea si fetita mea o sansa de a merge cu ea la recuperare,si tratament.Cu respect deosebit, Cornelia Toader, telefon 0769 603 169sau telefonul sotului 0762 623 904si un nr de vodafone 0737 546 608.Adresa domiciliu:str:Alexandru Faclie,nr 15,sector1,Bucuresti,punct de reper,soseaua Chitilei(santem in saptamana mare a Pastelui,si daca doriti orice fel de sprijin este bine venit:alimente,haine,incaltaminte,pempars pentru fata-seni nr.2sau un banut cat de mic).