Sef Lucr. Dr. Cozmin Mihai
Trăim într-o perioadă în care declinul cognitiv și demența au devenit unele dintre cele mai mari provocări ale medicinei moderne. În fața îmbătrânirii populației și a limitelor tratamentelor farmacologice, interesul s-a mutat tot mai mult spre factorii protectori ai funcției cognitive – acele elemente care pot încetini declinul, pot menține autonomia și pot conserva identitatea persoanei.
Cultura – în sensul participării active la lectură, teatru, muzică, operă, concerte, expoziții sau alte activități intelectuale și artistice – nu este doar un act recreațional. Din perspectivă neuropsihiatrică, cultura reprezintă o formă complexă de stimulare cognitivă, emoțională și socială, care activează simultan multiple rețele neuronale. Studiile din ultimele decenii arată că implicarea culturală regulată este asociată cu o funcție cognitivă mai bună, un risc mai scăzut de apariție al declinului cognitiv și a demenței. Acest efect este explicat prin conceptul de rezervă cognitivă: capacitatea creierului de a compensa modificările patologice prin utilizarea eficientă a rețelelor neuronale existente sau prin folosirea unor rețele alternative.
Activitățile culturale și funcțiile cognitive
Un studiu desfășurat pe o perioadă de 10 ani a investigat dacă implicarea în activități culturale poate proteja împotriva declinului cognitiv la adulții cu vârsta peste 52 de ani (aproximativ 3500 participanți). Activitățile analizate au inclus: vizitarea muzeelor, galeriilor, expozițiilor, participarea la concerte, teatru, operă, dar și mersul la cinema.
S-a observant faptul că participanții care vizitau muzee sau mergeau la teatru/operă/concerte au prezentat un declin cognitiv semnificativ mai mic decât cei care nu participau la astfel de activități. Chiar și participarea anuală a avut efecte protectoare, însă mersul la cinema nu a avut același efect benefic. Autorii studiului susțin faptul că participarea culturală frecventă, chiar și la nivel minim (1-2 ori pe an), poate avea un efect protectiv real împotriva declinului cognitiv.
Terapia prin artă vizuală
În anul 2024 s-a desfășurat prima cercetare clinică care corelează intervenția prin artă vizuală cu biomarkerii de îmbătrânire celulară (telomerii și epigenetica) la pacienți cu tulburări neurocognitive (stadii ușoare spre moderate). Telomerii sunt secvențe repetitive de ADN situate la capetele cromozomilor, funcționând ca niște capace de protecție (similare capetelor de plastic ale șireturilor) pentru a preveni deteriorarea informației genetice în timpul diviziunii celulare. Ei protejează integritatea ADN-ului, iar lungimea lor este un indicator al vârstei biologice și al longevității celulare. Epigenetica este ramura biologiei care studiază modificările funcționării genelor ce nu implică schimbări în secvența ADN-ului, fiind influențată de factori externi precum stilul de viață, mediul și nutriția. Aceste modificări acționează ca „întrerupătoare“ care activează sau inactivează genele, explicând de ce gemenii identici pot avea fenotipuri diferite.
Urmare în numărul viitor: Terapia prin artă vizuală, Impactul lecturii asupra declinului cognitiv
