Prof. Dr. Horia T. Stanca
Diabetul zaharat (DZ), o boală metabolică cronică, reprezintă o problemă majoră de sănătate publică din cauza complicațiilor asociate. Una dintre complicațiile majore ale DZ este retinopatia diabetică (RD), care este o cauză importantă de alterare severă a vederii, prevenibilă însă prin măsuri specifice.
RD este o complicație microvasculară comună care se dezvoltă în timp. Stadii avansate de RD, incluzând retinopatia diabetică proliferativă (RDP) și edemul macular diabetic (EMD), determină, fără tratament, scăderea acuității vizuale până la orbire. Aproximativ 1 din 3 persoane cu DZ are RD, și 1 din 10 are RDP sau EMD.
Examenul oftalmologic al pacientului diabetic este absolut obligatoriu și trebuie să se supună unor protocoale de urmărire agreate de către oftalmolog și medicul diabetolog curant. Oftalmologia este o specialitate aparte, complet dependentă de aparate optice, iar evoluția tehnologică în acest domeniu a influențat major progresul în diagnosticarea și tratarea unor afecțiuni oculare considerate iremediabile în trecutul nu foarte îndepărtat.
În situația recomandării examenului oftalmologic la un pacient cunoscut cu DZ, istoricul medical și examenul clinic includ evaluarea simptomelor vizuale, determinarea acuității vizuale, măsurarea tensiunii intraoculare, uneori chiar gonioscopie – evaluarea optică a unghiului camerular (când există indicație), biomicroscopia segmentului anterior și examinarea fundului de ochi. În istoricul medical trebuie menționate pe lângă simptomelor vizuale relatate de către pacient, statusul glicemic (hemoglobina) și profilul medical general (ex. sarcina, tensiunea arterială, nivelul de lipide serice, statusul renal).
Examinarea retinei pentru determinarea unor potențiale leziuni specifice RD se poate face prin: oftalmoscopie directă sau indirectă, examinarea biomicroscopică a fundului de ochi cu lentile specifice de contact sau non-contact și fotografia polului posterior. Tehnologia foto include în prezent sisteme digitale de mare rezoluție, care pot captura imagini ale fundului de ochi, în format bidimensional sau tip stereofotografie. Capturile se pot realiza pe pupilă dilatată (recomandabil) sau nedilatată. Imaginile fotografice se pot combina sau nu cu tomografia în coerență optică (OCT).
OCT-ul este considerat cea mai sensibilă metodă de detecție și evaluare a EMD. Scanarea hărții retiniene este utilă pentru localizarea zonei de îngroșare retiniană; scanarea unei singure linii este utilă în detalierea unor modificări morfologice specifice din EMD, precum chiste intraretiniene, lichid subretinian sau decolare și tracțiune vitreo-retiniană.
Introducerea angiografiei OCT a permis furnizarea de imagini 3-D de înaltă rezoluție a vascularizației și structurilor retiniene și coroidiene. Tehnologia OCTA compară scanări consecutive, repetate și presupune că singurele structuri aflate în mișcare din retină sunt celulele sangvine din interiorul vaselor. Aceste contraste în schimbare sunt interpretate ca vase de sânge în imaginile finale. Tehnologia este suprasensibilă la mișcări oculare minime și necesită cooperarea pacientului pentru menținerea fixației în timpul scanării.
