Pneumologie

- continuare din editia 147 Managementul terapeutic      Nu există tratament al cauzelor acestui c, nici tratament curativ al manifestărilor clinice (hiperextensibilitatea cutanată sau fragilitatea vasculară cutanată), dar pot fi prevenite complicaţiile acestora prin : supravegherea atentă a copilului mic, mai ales în perioada de achiziţie şi învăţare a mersului, fără însă a-l hiperproteja; evitarea sporturilor violente şi orientarea copilului către kinetoterapie şi nataţie; practicarea organizată şi continuă a exerciţiului fizic, pentru tonifierea musculaturii; astfel, prin  creşterea stabilităţii articulaţiilor, copilul va câştiga autonomia necesară desfăşurării activităţilor zilnice; Obiectivele reeducării funcţionale: Obiective pentru combaterea leziunilor: prevenirea entorselor, luxaţiilor şi limitarea hipermobilităţii articulare. Obiective funcţionale: diminuarea durerii, recuperarea sau compensarea limitării funcţionale, îmbunătăţirea mersului, prehensiunii, obţinerea controlului sfincterian.

     Peste trei milioane de români suferă de boli alergice, cele mai frecvente forme sunt: rinita alergică, conjunctivitele, astmul şi sinuzitele alergice care apar la toate categoriile de vârstă. Primele reacţii alergice apar de obicei în copilărie şi în general se atenuează o dată cu înaintarea în vârstă.

     Tratamentul specific în bronşectazii  poate fi împărţit în 4 categorii: igiena căilor aeriene, tratament antibiotic, tratament chirurgical şi alte terapii asociate. Nu există încă la nivel mondial un plan de tratament al bronşiectaziilor, acesta putând fi grupat la rândul lui tot în 4 categorii: managementul exacerbărilor, managementul bolii clinic stabile, consultul medical periodic şi identificarea pacienţilor cu factorilor favorizanţi pentru formă severă de boală.

     Bronşiectazia este o afecţiune cronică respiratorie, caracterizată prin dilatarea anormală şi ireversibilă a calibrului bronşiilor medii, cu alterări structurale ale peretelui şi obstrucţie distală, cu apariţia aspectului în “fund de sac sau deget de mănuşă”. Modificările bronşice predispun la infecţii recurente bacteriene, care frecvent devin cronice.

    Sindromul de apnee în somn este o afecţiune caracterizată prin opriri repetate ale respiraţiei (apneei) şi/sau reduceri ale fluxului respirator la nivelul căilor aeriene superioare, cu o durată mai mare de 10 secunde şi cu o frecvenţă mai mare de 5 episoade pe oră. Boala poate fi uşoară, moderată sau severă, în funcţie de numărul de evenimente respiratorii care apar pe parcursul somnului.

salinei în tratarea astmului Astmul determină obstrucția căilor respiratorii, obstrucție care din fericire este reversibilă lucru care presupune că aceste căi respiratorii sunt blocate uneori, dar nu tot timpul. Reversibilitate este caracteristica principală a astmului, alături de inflamația căilor respiratorii.

Crizele astmatice Declanşarea crizelor este explicată în multe cazuri prin prezenţa în aerul respirat a unor cantităţi foarte mici de substanţe faţă de care pacientul este "sensibilizat" şi a devenit intolerant (polenuri, parfumuri, puful de la păsări, praful, pulbere de hrană uscată etc.).

Bronşita acută este o reacţie inflamatorie acută a mucoasei bronşice, manifestată prin semne cauzate de iritaţia terminaţiilor nervoase, tulburărilor secretorii şi motorii ale aparatului mucociliar şi exprimate clinic prin durere, tuse şi expectoraţie mucoasa sau mucopurulentă. În mod obişnuit, odată cu mucoasa bronşică este interesată şi cea a traheei, astfel că este corect să vorbim despre traheobronşita acută.

Astmul ocupaţional este definit ca astmul determinat de agenţi specifici ai locului de muncă şi trebuie să fie diferenţiat de astmul preexistent agravat de expunerea de la locul de muncă. Astmul ocupaţional este acum cea mai frecventă boală pulmonară profesională în multe tari industrializate, depăşind pneumocoriozele (silicoza s.