Alergiile alimentare afectează între 2,2% şi 5,5% din copiii până într-un an de viaţă, 8% din copiii cu vârsta de la 1 an la 5 ani şi aproximativ 3,5% din populaţia generală. La mulţi copii, alergia alimentară coexistă cu alte manifestări atopice ca dermatita atopică, astmul sau rinita alergică.
Ultimele decade au înregistrat o prevalenţă în continuă creştere pentru dermatita atopică[1]. În Europa de Vest 20% din copii dezvoltă dermatită atopică, dintre care 15% au afectare severă[2]. Prezenţa dermatitei atopice creşte riscul de a dezvolta astm bronşic[3]. Afectează sever calitatea vieţii, impactul fiind mai sever decât cel determinat de prezenţa psoriazisului şi egal cu cel determinat de instalarea diabetului zaharat[4].
Pentru diagnosticarea unei alergii, clinicianul respectă un protocol în funcţie de gravitatea şi manifestările clinice. Majoritatea testărilor presupun contactul bolnavului cu alergenul incriminat. Testările cutanate pot duce la reacţii alergice severe la scurt timp după efectuarea lor sau tardiv. De asemenea, există posibilitatea ca un pacient să nu aibă un răspuns aşteptat în timpul testării lor, dar să dezvolte o reacţie alergică ulterioară.
Avantajul folosirii testelor de laborator este faptul că nu implică niciun risc pentru pacient şi astfel se evită reacţii alergice severe. Testele de laborator sunt indicate în condiţiile în care pacientul suferă de eczemă generalizată severă, psoriazis, este deja sub tratament care nu poate fi întrerupt cu antihistaminice sau se suspectează doar o alergie alimentară.
Bibliografie: [1] Hanifin JM. Epidemiology of Atopic Dermatitis. Immunol Allergy Clin NA 2002; 22: 1-24 [2] European Dermatology Forum. White Book - Dermatology in Europe. Editor Peter Fritsch. Innsbruck, 2000. [3] Brinkman L, Raaijmakers JA et al. Bronchical ans skin reactivity in asthmatic patients with and without atopic dermatitis. Eur Respir J 1997; 10: 1033-40 [4] Su JC, Kemp AS et al. Atopic eczema: its impact on the family and financial cost. Arch Dis Child 1997; 76:159-62
