„Lipsa văzului separă oamenii de obiecte, lipsa auzului separă oamenii de oameni” – Hellen Keller
Hipoacuzia ar trebui să fie privită ca o problemă de sănătate rezolvabilă.
Există în prezent teste complexe şi necostisitoare care ne pot indica precis gradul hipoacuzei atât în cazul copiilor, începând cu cei de vârstă foarte mică, cât şi în cazul adulţilor.
Hipoacuzia este una dintre deficienţele cele mai răspândite, 1-3 dintr-o mie de nou-născuţi fiind hipoacuzici.
În privinţa populaţiei generale, 10% prezintă un grad de hipoacuzie, care necesită intervenţie specializată pentru recuperarea auzului.
Ideal ar fi ca toţi nou-născuţii să fie testaţi prin screening de auz la naştere, înainte să părăsească maternitatea.
Există câteva maternităţi în România care oferă screening auditiv, dar acestea nu acoperă decât un procent mic din totalul de nou-născuţi.
În lipsa screening-ului generalizat, părinţii şi medicii care vin în contact cu bebeluşul au responsabilitatea urmăririi dezvoltării normale a auzului acestuia.
Mai jos vă prezentăm semnalele de alarmă pentru părinţi:
În cazul copiilor mici:
Copilul nu tresare la zgomote puternice (în primele 4 luni – reflexul Moro);
Nu caută cu privirea sursa sunetului;
Se bucură când o vede pe mamă, dar nu reacţionează când aceasta intră în cameră; atunci când nu o vede.
Pentru copiii mai mari:
Gânguritul involuntar nu este urmat de emiterea voluntară de sunete;
Copilul nu imită sunetele pe care le aude;
Pronunţă greşit sau deloc anumite foneme (s, f, c);
Este adesea catalogat ca fiind neatent;
În cazul în care părintele suspectează o problemă de auz este esenţial să meargă fără întârziere cu copilul la un centru specializat pentru investigarea auzului.
Pentru a asigura o dezvoltare normală din punct de vedere al limbajului copilului născut hipoacuzic, ţinta spre care ar trebui să ne îndreptăm este:
Depistarea hipoacuziei până la vârsta de 3 luni;
Diagnosticarea exactă până la vârsta de 6 luni;
Intervenţia până la vârsta de 10-12 luni.
Trebuie reţinut că problemele de auz pot apărea la orice vârstă, după administrarea de antibiotice puternice, după expunere la zgomot, după o boală infecţioasă etc.
Pentru bebelu şi există teste de auz obiective, care înregistrează automat actvitatea nervilor auditivi.
Pentru copiii mici auzul este testat prin audiometrie comportamentală şi audiometrie prin joc.
Dacă pierderea de auz este datorată celulelor senzoriale ale cohleei, atunci hipoacuzia este neurosenzorială de tip cohlear, iar dacă este datorată funcţionării deficitare a fibrelor nervoase, vorbim despre o hipoacuzie neurosenzorială retrocohleară. Dacă substratul fizic al hipoacuziei se află la nivelul urechii externe sau medii, atunci hipoacuzia se numeşte de transmisie. În cazul în care scăderea auzului nu este recuperabilă prin administrarea de medicamente sau chirurgical, singura soluţie o reprezintă protezele auditive, clasice sau implantabile. În cazul protezării copiilor, se vor oferi proteze auditive cât mai performante, în aşa fel încât pacientul să îşi poată însuşi şi dezvolta limbajul într-un mod corespunzător.
Pentru pacienţii adolescenţi şi pentru cei cu o viaţă profesională activă se pot alege proteze auditive care comunică prin intermediul a diverse interfeţe prin Bluetooth cu telefonul mobil, cu sisteme MP3 etc.
Pentru vârstnici se vor alege aparate auditive uşor de manevrat şi de întreţinut.
În cazul în care gradul hipoacuziei nu permite reabilitarea auditivă cu ajutorul protezelor auditive clasice, soluţia rămasă este cea a implantului cohlear.
Implantul cohlear este un dispozitiv semi-implantabil, format din două părţi: partea externă, reprezentată de procesorul audio şi antena de transmitere a semnalelor şi partea internă, adică implantul cohlear propriu-zis. Cele două componente comunică prin intermediul pielii intacte.
Implantul cohlear stimulează în mod direct fibrele nervoase de la nivelul cohleei. Nervul auditiv transmite semnalele către creier, unde vor fi percepute ca sunete. (Partea I)
Primul implant cohlear a fost conceput şi realizat cu peste 30 de ani în urmă, dar dezvoltarea acestor dispozitive a luat amploare în ultimii 15 de ani. Toate acestea s-au datorat, atât cercetărilor şi studiilor coroborate cu o cazuistică nu tocmai uşor de realizat şi centralizat, cât şi posibilităţilor oferite de tehnologia prelucrării numerice.
Această ramură a reabilitării auditive este tânără şi promite un viitor salutar, mai ales din perspectiva abordării cazurilor dificile şi dramatice cum sunt cele pediatrice sau surdităţile brusc instalate. Incidenţa este în continuă creştere, există programe naţionale de reabilitare prin implant cohlear în multe ţări din lume, printre care şi România.
Costurile sunt încă ridicate, atât datorită producţiei, cât şi consumului mare de resurse intelectuale. În toată această ecuaţie coexistă cercetători alături de practicieni, cum ar fi ingineri, medici, logopezi, audiologi, psihologi, pedagogi, profesori şi nu în ultimul rând utilizatorii şi aparţinătorii.
Există implanturi cohleare performante, cum este sistemul de implant cohlear Maestro, produs de compania MED-EL, care permit pacientului să se bucure de ascultarea muzicii şi să înţeleagă clar vorbirea chiar şi în medii sonore considerate dificile. Componentele electronice pun în lumină provocări şi problematici continue.
Dispozitive implantabile auditive au căpătat o deosebită importanţă în ultimele decenii, incidenţa şi cazuistica acestora fiind în continuă creştere. Totodată, cercetarea şi dezvoltarea au căpătat noi dimensiuni cu scopul de a atinge beneficii cât mai bune referitor la optimizarea stimulării, poziţionarea componentelor implantate cât mai corectă, instrumentarul utilizat, compatibilitatea, atât cu sistemele asistive moderne, dar şi a dispozitivelor audio sau video, metode de inserţie şi prindere, dar şi aspecte legate de alegerea strategiei de codare a informaţiei prelucrate.
Ţintele în proiectarea acestor sisteme sunt acelea de a se obţine un consum de energie cât mai mic, se urmăreşte implatarea a cât mai multe componente ale acestora, să fie cât mai sigure, să fie cât mai puţin invazive şi să nu introuducă tensiuni asupra ţesuturilor şi structurilor unde are loc implantarea.
Este bine de ştiut că dispozitivele implantabile cohleare mai sunt cunoscute în literatura de specialitate ca proteze auditive implantabile, şi că sunt considerate dispozitive semiimplantate, deoarece prezintă componente care nu se implantează.
Aceste sisteme pot fi clasificate în funcţie de amplasarea componentei implantate sau a părţii efectoare la nivelul analizatorului auditiv:
1. Proteze auditive implantabile de ureche medie:
a. Proteze auditive cu ancoraj osos (BAHA – Bone Ancored Hearing Aid)
b. Proteze auditive electromagnetice
c. Proteze auditive piezoelectrice
2. Sisteme implantabile cohleare:
a. Implant cohlear
b. Implant cohlear cu stimulare electro-acustică
3. Implantul nuclear sau de trunchi cerebral (ABI – Auditory Brainstem Implant)
Implanturile cohleare reprezintă o soluţie optimă atât pentru copiii cu hipoacuzii prelinguale, cât şi pentru pacienţii cu hipoacuzii progresive sau dobândite.
Pentru a beneficia de implantare cohleară gratuită prin intermediul Programului Naţional de tratament al surdităţii prin proteze auditive implantabile, pacienţii trebuie să se adreseze unui centru autorizat de către Ministerul Sănătăţii, unde vor fi investigaţi şi evaluaţi. (Partea II)
Psiholog Audiolog Anca Modan
Ing. Audiolog Florin-Andrei Băileşteanu
Adresa SC AUDIOLOGOS:
str. Mendeleev 7-15 (str. Piaţa Amzei), Sector 1, Bucuresti
Tel: 031 432 6390 şi 031 432 6391
Mobil: 0745 073 174 (Orange) şi 0723 164 124 (Vodafone)
E-mail: anca.modan@audiologos.ro
Website: www.audiologos.ro
E-mail: florin@audioart.com.ro
Website: www.audioart.com.ro
