Dr. Cosei Valentin-Caius
Obezitatea reprezintă o problemă de sănătate îngrijorătoare, cu o creștere semnificativă a prevalenței cazurilor în ultimii 50 de ani. În SUA, în perioada 1999-2020 prevalența obezității a crescut de la 30.5% la 41.9%; mai mult, s-a observat o creștere a prevalenței obezității severe de la 4.7% la 9.2%. În Europa, ultimele estimări ne arată de asemenea o creștere a prevalenței obezității, afectând 10-30% din populație.
Complicațiile obezității sunt multiple, de la boli cardio- și cerebrovasculare, tulburări metabolice (diabet zaharat tip 2, steatoză hepatică non-alcoolică, etc), până la complicații pulmonare și risc crescut de anumite cancere, dar și o scădere a calității vieții. Prezența obezității impune costuri suplimentare de îngrijiri medicale. In 2019, în SUA, costurile medicale anuale estimate ale obezității au fost de 173 miliarde $, ceea ce face ca îngrijirea unui pacient obez să fie cu 1861$ mai mult decât al unui pacient non-obez.
Complicațiile respiratorii ale obezității, prin modificările mecanice pulmonare ale și ale peretelui toracic, dar și secundar inflamației determinate de țesutul adipos, sunt reprezentate de scăderea funcției pulmonare, risc crescut de astm bronșic, sindrom de apnee în somn, sindrom de obezitate-hipoventilație; mai mult, unele studii arată o creștere a riscului de cancer pulmonar.
Obezitatea și funcția pulmonară
Proprietățile mecanice ale plămânului și peretelui toracelui sunt afectate la obez, prin depunerea de grăsime la nivel mediastinal și la nivelul cavității abdominale. Se observă o scădere a complianței pulmonare și a peretelui toracic, ceea ce va duce la o scădere a volumului expirator de rezervă și a capacității reziduale funcționale (CRF). Într-un studiu s-a raportat scăderea CRF proporțional cu severitatea obezității, fiind cu 10%, 22% și 33%, la cei cu supraponderalitate, obezitate ușoară și respectiv obezitate severă. S-a observat și o scădere ușoara a volumului curent și o creștere compensatorie a frecvenței respiratorii medii, cu o creștere a minut ventilației. Obezitatea nu modifică semnificativ volumul rezidual și capacitatea pulmonară totală.
Obezitatea poate determinat hipoxemie, prin hipoventilație, reducerea CRF și perturbarea raportului ventilație/perfuzie. Totuși, efectele asupra hipoxemiei, dar si asupra capacității de difuziune a monoxidului de carbon este raportată diferit de către studii.
Obezitatea și căile aeriene
Obezitatea, prin efectele mecanice, determină îngustarea căilor aeriene și creșterea rezistenței în sistemul respirator. Îngustarea căilor aeriene se corelează cu închiderea căilor aeriene și hiper-reactivitatea bronșică. Îngustarea căilor aeriene și închiderea acestora va determina air-trapping și inomogenitatea ventilației. Majoritatea acestor efecte se datorează scăderii CRF la nivelul sau sub nivelul capacității de închidere a căilor aeriene, prin reducerea forțelor mecanice interdependente dintre căile aeriene și parenchimul pulmonar, probabil prin compresia mecanică a plămânului. O parte dintre aceste efecte sunt diminuate în timpul respirației forțate, astfel încât spirometria convențională poate subestima impactul obezității asupra funcției pulmonare. Oscilometria, care măsoară funcția pulmonară în timpul respirației normale, a fost raportată ca fiind superioară in astfel de cazuri.
Respirația la un volum curent și CRF scăzute, cu o frecvență respiratorie crescută poate determina hiper-reactivitatea bronșică prin afectarea mușchiului neted de la nivelul căilor aerine.
Durata obezității influențează de asemenea efectele respiratorii, o durată de peste 15 ani aparent este semnificativă.
Obezitatea și bolile pulmonare cronice obstructive
Riscul de astm la pacientul obez este 1.5-2.5 ori mai mai mare decât la normoponderali; mai mult, pacientul cu astm și obezitate are un risc de 4-6 ori mai mare de spitalizare. Pacientul cu astm și obezitate prezintă mai multe exacerbări și un control mai slab al simptomelor respiratorii.
În ceea ce privește legătura cu BPOC, datele sunt contradictorii. Prevalența obezității în BPOC este între 18 si 54% și obezitatea este mai prevalentă în stadiile GOLD I și II și mai puțin prevalentă la cei cu BPOC sever. La unii pacienți cu BPOC se poate descrie un efect protectiv al supraponderalității (evaluată strict prin IMC), unele studii arătând o creștere a mortalității la pacienții slabi, probabil prin scăderea și a masei musculare la acești pacienți. La pacienții cu BPOC obezi gradul de hiperinflație este relativ mai mic. Totuși, la pacienții cu IMC>32kg/m2, există efecte negative în ceea de privește asocierea cu BPOC – scăderea toleranței la efort, risc mai mare de comorbiditati cardiovasculare si metabolice (in special diabet zaharat).
Obezitatea și bolile respiratorii în timpul somnului
La pacienții cu obezitate există modificări mecanice și anatomice care vor determina colapsul căilor aeriene în timpul somnului ceea ce va duce la apariția SASO. 40% până la 90% dintre pacienții cu exces ponderal prezintă SASO, astfel încât acesta poate fi privit ca o complicație importantă a obezității. Mai mult, SASO este semnificativ asociat cu boli cardioavscaulre, HTA, aritmii și boală cardiacă ischemică, agravând complicațiile directe ale obezității.
Obezitatea și cancerul pulmonar
Aceasta asociere este raportată diferit de către studii. Unele menționează un efect protectiv al obezității, mortalitatea la pacienții obezi și cancer pulmonar este mai mică decât la cei cu cancer pulmonar non-obezi (“paradoxul obezității” la pacienții cu cancer pulmonar).
Alți autori raportează la pacienții cu cancer pulmonar obezi, un risc crescut de respitalizare și consum ridicat de resurse, dar mai degrabă prin prezența complicațiilor metabolice la cei cu obezitate.
Concluzii
Obezitatea și bolile pulmonare sunt patologii frecvente și de multe ori cele două coexistă. Obezitatea influențează mecanica respiratorie și uneori determină modificări funcționale respiratorii, ceea ce poate determina sau agrava tulburări respiratorii. Legătura directă, cea mai bine dovedită de studii, o reprezintă asocierea dintre obezitate și sindromul de apnee în somn obstructiv și sindromul de obezitate hipoventilație. La pacienții cu BPOC și cancer pulmonar, aparent, prezența obezității oferă un efect oarecum protectiv.
