LEZIUNILE MUSCULARE sunt macrotraumatisme de origine internă produsă de o contracţie bruscă a unui muşchi, în anumite situaţii favorizanţe şi predispozante.
Numărul mare de leziuni musculare ce survin în unele sporturi (fotbal, atletism, rugby) cu precădere la musculatura posterioară a coapsei se datorează unor mari diferenţe de tonus şi fortă la aceste grupe, rezultate din neglijarea antrenării lor, deşi musculatura agonistă (cvadricepsul crural) este solicitat prin excelenţă în aceste sporturi. Ruptura musculară rezidă în lipsa unui sinergism între munca agoniştilor şi antagoniştilor. După procesele de reparare şi remodelare apar modificări ale funcţiei muşchiului, ca deficienţe de forţă, tulburări ale echilibrului de forţă în grupele agoniste şi antagoniste, în flexibilitate, propiocepţie.
În lipsa unor tratamente adecvate, sportivii riscă să facă leziuni în aceleaşi structuri sau în alte regiuni.
Sunt descrise 3 grade de severitate ale leziunii musculare:
gradul 1- leziune uşoară, afectează un număr redus de fibre musculare (<5%). Este o leziune fibrilară (câteva fibre musculare). Clinic: durere localizată, fără impotenţă funcţională, redoare, crampe la 2-5 zile după traumatism;
gradul 2- leziune medie, afectează un număr extins de fibre musculare. Leziunea este de tip fascicular (interesează câteva fascicule ale muşchiului). Clinic-durere intensă, tumefacţie, echimoze, redoare şi crampe apx 1 săptămână;
gradul 3- leziune severă cu ruptură completă; clinic durere bruscă intensă, imposibil de a contracta muşchiul, echimoze şi tumefacţie importantă, la inspecţie se poate observa muşchiul proeminent.
Mecanismul cel mai frecvent implicat este întinderea bruscă a unui muşchi aflat în contracţie viguroasă.
A doua cauză este căderea pe un obiect contondent sau lovirea unui muşchi aflat în contracţie.
• Locurile de elecţie sunt bicepsul brahial, tricepsul sural, cvadriceps, muşchii adductor, ischiogambierii
• Rupturile sunt mult mai frecvente pe fondul unei alterări degenerative ale muşchilor cu pierderea elasticităţii acestora.
• Clinic: ruptura este marcată de o durere “vie” survenită în momentul traumatic urmată de diferite grade de impotenţă funcţională
• Soluţia de continuitate creată prin ruptură este amplificată de retracţia fibrelor lezate, spaţiul dintre acestea fiind invadat de hematomul postlezional
• Diagnostic: clinic, ecografic sau RMN
• Evoluţia spontană spre cicatrizare cu recuperarea funcţiei în rupturile parţiale.
• Complicaţiile cele mai frecvente sunt reprezentate de fibrozarea, calcifierea muşchiului, de osificare heterotopică (miozita osificantă) sau dezvoltarea unui chist sau pseudochist muscular;
Tendinita şi tenosinovita determinare de solicitări şi/sau microtraumatisme repetate.
Anatomopatologic: leziuni degenerative: chisturi, calcificări, degenerescenţă hialină sau fibrinoidă a fibrelor de colagen.
În cazul tenosinovitei, afectarea nu se limitează la tendon, ci implică şi sinoviala cu simptomatologia aferentă: zona tendonului afectat tumefiată, fluctuentă la palpare, dureroasă la mişcări, hipertemie cutanată regională.
Diagnostic clinic: dureri şi oboseală la solicitări din ce în ce mai mici. Obiectiv tumefacţie locală/crepitaţii la mibilizarea tendoanelor.
Evoluţie de obicei ciclică, simtomatologie exacerbată de fenomenul inflamator.Tratament: în funcţie de forma anatomo-clinică şi stadiu; masaj cu gheaţă, repaus segmentar, proceduri fizioterapeutice (rotgenterapie, uus, CDD, solux) imobilizare temporară, AI, antialgic, tratament adecvat funcţie de natura acestora
Forme antomice frecvente: tendinita achiliană (debut şi simptomatologie complexă, durere exacerbată la efort, evoluţie insiduasă cu perioade de acalmie, alternând cu perioade de acutizare. Tendinita complexului tendinos ”laba de gască” - formă particulară de inflamaţie a tendonului distal comun al semitendinosului şi semimembranosului la nivelul genunchiului. Tendinita muşchiului deltoid şi muşchiului supraspinos ce rezidă în diversele forme de umăr dureros. De asemenea, tendinita patelă şi a tendonului cvadricipital.
Diagnostic imagistic
• Ecografia permite obţinerea unor imagini dinamice la nivelul ţesuturilor moi, evaluarea dimensiunii şi profunzimea leziunilor. Se poate repeta, mijloc de diagnostic complet, sigur şi eficient.
• Pentru obţinerea unor imagini musculotendinoase se foloseste un ecograf la care se ataşează sonda lineară cu frecvenţă înaltă: 5 Mhz pentru muşchi, 7,5 MHz pentru tendoane
• Pe imagini muşchii sunt reprezentaţi ca structuri cu ecou relativ mic, intercalate de structuri ecogene liniare, regulate, emise de septurile fibroase, ele sunt unite prin zone ecogene netede corespunzătoare ţesutului muscular conjunctiv. Rupturile musculare sunt evidenţiate pe ecrane ca zone cu ecou redus care întrerup structura normală. În cazurile cu formare de hematoame vor apare zone lipsite de ecou, bine definite cu amplificarea sunetului pe marginile musculare. Rupturile parţiale şi totale produc semnale semnificative, cu tablouri ce merg de la zone anecogene în zonele de întrerupere a fibrelor musculare, cu zone intens hipo şi anecogene corespunzătoare hematoamelor intramurale concomitent cu pierderea continuităţii fibrelor.
• Urmărind în dinamică evoluţia leziunilor se poate preciza momentul cicatrizării, resorbţia hematomului-important în reluarea activităţii sportive.
• Evidenţierea tendinopatiei de inserţie se face pe ecranul ecografului cu imagini de îngroşare a tendonului la inserţia acestuia asociat cu zone hiperecogene urmare a edemului local.
• Ecografia ajută la modelarea raţionamentului terapeutic şi permite precizarea momentului de începere a programului recuperator şi cel de pregătire specifică.
Tratament
• Atitudinea terapeutică este diversă în funcţie de gradul leziunii
• Tratamentul precoce (primele 24-48 ore după traumatism) are ca obiectiv ameliorarea durerii şi controlul inflamaţiei locale: - RICE medicaţie antialgică, AINS, th de stimulare electrică de tip laser, TENS, CDD, c interferenţial, iontoforeză cu substanţe antiinflamatorii, ultrasonoforeză cu HC după ieşirea din faza acută, aplicaţii locale de căldură sau diatermia cu unde scurte şi microunde; KT: criostreching, criokinetics, exerciţii de creşterea forţei musculare, exerciţii de încărcare progresivă, antrenament specific
• N.B: în macrotraumatismele cu sângerare importantă din stadiu precoce AINS sunt CI pentru că pot mări sângerarea prin scăderea agregării trombocitelor.
• În general perioada de vindecare pentru leziunile musculare grad I: 2-3 săptămâni, grad: II 3-6 săptămâni, grad III: până la 3 luni.
• Evoluţia şi prognosticul sunt în general favorabile dacă se acordă asistenţă medicală corespunzătoare şi în acord cu noile posibilităţi terapeutice şi diagnostic.
Terapia tecar: un nou potenţial terapeutic pentru medici dar şi pacienţi
• modalitate avansată şi inovatoare ce schimbă abordarea terapeutică printre procedurile fizicale aplicate în reabilitarea medicală
• Utilizat în multe părţi ale lumii, Italia fiind ţara unde s-au desfăşurat foarte multe studii în clinici private sau spitale publice şi federaţii sportive, care i-au arătat beneficiile terapeutice, ce nu pot fi realizate cu echipamentele convenţionale
Rezultatele excelente obţinute în ceea ce priveşte timpii de recuperare, combinate cu uşurinţa în utilizare a echipamentului, ne permit să o aplicăm cu încredere, aceasta oferindu-ne complexitate, versatilitate şi avantaje terapeutice ce nu pot fi realizate cu aparate convenţionale.
O terapie neinvazivă, antialgică, antiinflamatorie şi regenerativă. Înjumătăţeşte timpul de recuperare, fiind o necesitate fundamentală pentru recuperarea sportivilor profesionişti. Efectele terapiei sunt rapide prin: stimularea metabolică, care duce la accelerarea procesului de vindecare a ţesutului muscular lezat; se previne formarea unui ţesut fibros cicatriceal şi se obţine o refacere rapidă şi completă a fibrelor musculare chiar şi în leziuni severe.
În centrul de recuperare medicală şi sportivă din cadrul Centrului Medical Nova Vita, există o vastă experienţă privind leziunile muscolotendinoase prin terapia cu TECAR, cu rezultate superioare tuturor terapiilor utilizate până în prezent în tratamentul acestui tip de leziune.
popa adrian
In urma unui meci de minifotbal cu o intensitate ridicata dupa ce m-am răcit a început sa ma doară zona aductor stang ,chiar si zona pubiana. Ce recomandări? Mulțumesc.
Sept. 26, 2016, 6:58 p.m.Miklos Tibor
Bunâ Seara!Rezultatul IRM Umâr stîng Rupturi fibrilare pe insertia tendonului. Ce tratament recomandati?
Nov. 30, 2021, 5:37 p.m.