Dr. Miu Sânziana
Până la vârsta de 2 ani, 75% din copii suferă cel puțin 3 episoade de otită medie acută, motiv pentru care patologia în discuție reprezintă un subiect foarte important atât pentru specialistul ORL, cât și pentru medicul pediatru sau de familie.
Întrebarea cu care se confruntă clinicianul foarte frecvent este – necesită pacientul nostru tratament antibiotic pentru otita medie acută? Bineînțeles, există situații relativ clare în care tratamentul este simptomatic (ex. o membrană timpanică discret eritematoasă, fără lichid/cu lichid seros retro-timpanal, în contextul unei viroze respiratorii/în context febril – otită medie seroasă acută), sau pacientul necesită tratament antibiotic (ex. membrană timpanică bombată, cu prezența lichidului purulent retro-timpanal, cu sau fără perforarea membranei timpanice cu exteriorizarea secrețiilor la nivelul conductului auditiv extern, adeseori însoțite de febră înaltă și alterarea stării generale – otită medie supurată acută în stadiu pre-perforativ sau perforativ). Cu toate acestea, există cazuri în care putem spune că faza evolutivă a bolii pacientului este la graniță, astfel crescând dificultatea terapeutică.
Se recomandă în cazul copiilor cu vârstele între 6 luni și 2 ani, otită medie acută unilaterală și simptomatologie ușoară o atitudine de watchful waiting – timp de 48-72 de ore se administrează tratament simptomatic (antiinflamator, antialgic și antitermic nesteroidian sistemic, decongestionant nazofaringian). În alte cuvinte, se tentează temporizarea tratamentului antibiotic. Această atitudine este adesea adoptată la nivel mondial, pentru a preveni rezistența antibiotică, considerând că otita medie acută este o boală foarte frecventă si autolimitata în cadrul populației pediatrice.
Mai mult decât atât, numeroase studii atestă beneficiile atitudinii de watchful waiting. Într-o meta-analiză cuprinzând 7 trial-uri randomizate comparând tratamentul antibiotic pentru otita medie acută cu tratamentul placebo, în doar 16% din populația care nu a primit antibiotic au persistat simptomele (otalgie, febră), comparativ cu 11% din populația care a primit placebo.
În concluzie, alegerea strategiei se bazează pe numeroase criterii – severitatea bolii, vârsta copilului, condițiile preexistente, etc. Grupul de risc pentru boală severă, recurența bolii sau complicații include sugarii<6 luni, pacienții imunocompromiși, pacienții cu stare generală alterată, pacienții cu anomalii craniofaciale (ex. Palatoschizis). De asemenea, pacienții cu otalgie persistentă mai mult de 48 de ore, febră mai mare de 39º pentru mai mult de 48 de ore, otită medie acută bilaterală, otoree, sau adresabilitate scazută în serviciile medicale pot fi incluși în grupul care ar beneficia de tratament antibiotic de primă intenție.
Din nefericire, această atitudine terapeutică este mai rar întâlnită în România. Din cauza prezentării pacienților majoritar în serviciile de urgență, spațiu în care timpul pentru consultație si posibilitatea de follow-up sunt limitate, de multe ori se prescrie tratament antibiotic per primam pentru otita medie acută, indiferent de stadiul evolutiv în care se află boala. Această atitudine poate genera multiple probleme – pe termen scurt, administrarea oricărui tratament antibiotic poate determina efecte secundare (frecvent tulburări gastrointestinale, erupții cutanate), iar pe termen lung se poate crește rezistența la antibioticele selecționate.
