Autismul infantil este o boală psihică complexă, care debutează prin oprire în dezvoltarea psihică a copilului înainte de vârsta de 3 ani şi se caracterizează prin:
- inabilitatea de a iniţia şi dezvolta relaţii sociale, de a exprima interes şi emoţii;
- incapacitatea de a folosi limbajul şi comunicarea (atât verbal cât şi nonverbal);
- prezenţa unui comportament sărac, stereotip, incluzând un repertoriu comportamental restrictiv şi repetitiv.
Incidenţa autismului în urmă cu 10 ani era de 2-4/10.000 copii; acum este într-o continuă creştere. În SUA, după ultimele statistici, incidenţa a ajuns la 1 copil din 97.
Pe sexe, repartiţia este de 4:1 sex masculin/sex feminin.
Etiologie. La ora actuală nu există un consens privind etiologia autismului. Sunt incriminaţi factori multipli - genetici, imunologici -, multiple vaccinări pe un teren particular, intoxicaţia cu metale grele, aditivii alimentari (E-urile).
Semne precoce ale autismului 0-2 ani
0-6 luni
- Indiferenţa faţă de lumea sonoră
- Anomalii de privire, strabism
- Anomalii de comportament (copil prea calm sau prea agitat)
- Tulburări de somn şi de alimentaţie (forme atipice şi/sau severe)
- Anomalii globale ale motricităţii şi tonusului muscular: hipotonie, hipoactivitate, ţinută corporală neobişnuită
6-12 luni
- Atitudini bizare şi activităţi solitare – fluturarea degetelor şi mâinilor în faţa ochilor, balans, utilizarea neobişnuită a obiectelor (râcâire, frecare)
- Absenţa interesului pentru persoane (lipsă de contact, anomalii de comunicare prin mimică, gesturi)
- Emisii vocale puţine/absente
- Confirmarea particularităţilor motrice: hipo/hipertonie, hipo/hiperactivitate
- Nu gângureşte, nu arată cu degetul, nu face vreun gest cu sens la vârsta de un an
1-2 ani
- Nedezvoltarea limbajului (nu spune niciun cuvânt la 16 luni, nu combină 2 cuvinte la 2 ani; nu răspunde când este strigat pe nume; pierderea limbajului şi/sau a abilitaţilor sociale)
- Pare să nu ştie cum să se joace cu jucăriile (sărăcia şi stereotipia jocului)
- Anomalii de comunicare nonverbală (nu zâmbeste, uneori parcă ar fi surd)
- Apatia şi indiferenta obişnuite sunt în contrast cu fascinaţia pentru lumini, muzica.
Lumea copilului cu autism:
- în lumea lui este singur şi anxios;
- are o mare frică de nou, de schimbare, de imprevizibil;
- ritualurile, autostimulările, hiperkinezia au rolul de a-i reduce anxietatea;
- nu poate simţi dragostea părinţilor şi nu o poate da pe a lui părintilor;
- trăieşte cu o pereche de părinţi-obiect;
- nevoi reduse la cele de bază (hrană, apă, nevoi fiziologice).
Familia copilului autist
- Copilul cu autism are două perechi de părinti. Una până în momentul aflării diagnosticului (familie normală) şi alta după aflarea diagnosticului.
- După ce părinţii primesc diagnosticul şi află că autismul nu are tratament, intră într-o stare de şoc similară cu starea din tulburarea de stres posttraumatica (TSPT). Pentru a trata copilul este obligatorie şi tratarea părinţilor de TSPT.
Intervenţia precoce în autism
- Toate terapiile se adresează părinţilor copiilor cu autism - părinţii aleg una sau mai multe terapii pentru copilul lor.
- De aceea, intervenţia precoce în autism înseamnă scoaterea părintelui din TSPT; ulterior părintele trebuie să se informeze despre autism şi despre diferitele terapii la care el are acces.
- Să cunoască ce poate să ofere fiecare terapie copilului său şi care sunt limitele fiecărei terapii.
- Să-şi stabilească obiectivele (ce anume vrea să realizeze cu copilul lui) şi prin ce terapii.
- Părintele este “managerul de caz” şi de deciziile sale depinde viitorul copilului său.
Principiile tratamentului în autism:
- Primul principiu – în urma tratamentului medicamentos/terapiei pe care o urmează, copilul cu autism trebuie să parcurgă toate etapele de dezvoltare a copilului neurotipic.
- Al doilea principiu – tratamentul medicamentos/terapia se începe cu aria unde vârsta de dezvoltare este cea mai mică
Obiectivele în tratamentul autismului sunt:
1. copilul cu autism să devină capabil să simtă şi să-şi exprime sentimentele;
2. copilul cu autism să reînceapă să înveţe natural şi spontan;
3. copilul cu autism să primească un program structurat de învăţare, ca să recupereze deficitul de cunoştinte, raportat la copii de vârsta lui;
4. să ajungă să aibă şmecheria copiilor de vârsta lui, să înţeleagă sensul figurat al cuvintelor şi farsele şi glumele spuse de copii de vârsta lui.
Tratamentul autismului are două mari componente.
- Un tratament medicamentos pentru tratarea simptomelor autismului, pentru redarea capacitătii de a simţi şi exprima sentimentele şi pentru a-i reda capacitatea de a învăţa,
- Şi un proces structurat de învăţare pentru recuperarea deficitului de cunoaştere prezent în toate ariile: cognitiv, autoservire, motor, limbaj-comunicare, socializare, joc şi, nu în ultimul rând, afectiv-emoţional.
Pentru tratarea simptomelor autismului, pentru redarea capacităţii de a simţi şi a-şi exprima sentimentele şi pentru redarea capacităţii de a învăţa, se prescrie tratament medicamentos homeopat şi neurotrofice.
Pentru recuperarea deficitului de cunoştinte este necesar un program structurat de învăţare. Recomandăm ABA (Analiza Comportamentală Aplicată), care trebuie completată cu logopedie, kinetoterapie, art-terapie, play-terapie, terapie ocupaţională.
