None

Relaţia MENOPAUZĂ-VIAŢĂ SEXUALĂ, factor determinant al calităţii vieţii femeii de vârsta a III-a

 

    Definiţia stării de sănătate a OMS (Organizaţia Mondială a Sănătăţii) cuprinde şi noţiunea de SĂNĂTATE SEXUALĂ. În condiţii normale, aceasta are un efect de “stare de bine a femeii”, contribuind la sănătatea fizică şi psihică a acesteia şi, astfel, la creşterea calităţii vieţii ei.

    Creşterea speranţei de viaţă a femeii, “viagrizarea lumii” prin mass-media (7), precum şi influenţa patologiei asociate la menopauză asupra funcţiei sexuale sunt doar câteva dintre problemele care preocupă ginecologia contemporană (1).

    De la NAŞTERE până la MOARTE omul pierde din capitalul genetic moştenit de la părinţi, pierdere care este mai accentuată în perioada de îmbătrânire.

   Această îmbătrânire este greu acceptată în special de femei, care percep acest fenomen odată cu instalarea MENOPAUZEI sau chiar a PERIMENOPAUZEI, care este perioada de tranziţie la menopauză.

 

           

    În context general, putem vorbi de PERIMENOPAUZĂ-MENOPAUZĂ-POSTMENOPAUZĂ. La 50% dintre femei menopauza se instalează la vârste cuprinse între 42,8 şi 47,8 ani (11).

    Perimenopauza durează în medie 4 ani şi are 2 stadii:

  • stadiul I - care constituie un prim semnal de alarmă al femeii şi care începe printr-o variaţie a lungimii ciclurilor menstruale, o creştere a FSH seric şi o amenoree de peste 60 zile;
  • stadiul II - caracterizat prin cicluri menstruale cu lungimi variabile cu peste şapte zile, ciclul menstrual între 21 şi 35 zile. Acest stadiu se termină la 12 luni după ultima menstruaţie, practic în acest moment încheindu-se perimenopauza şi începând menopauza propriu-zisă (5).

    Postmenopauza are o perioadă variabilă şi cuprinde şi ea două stadii (5, 11):

  • stadiul I - precoce, care cuprinde primii 5 ani după ultima menstruaţie şi este caracterizat prin definitivarea depleţiei ovariene complete, apariţia simptomatologiei (bufeuri, transpiraţii reci) şi începerea pierderii decelerare de masă osoasă (osteoporoza);
  • stadiul II - începe la 5 ani de la ultima menstruaţie şi se termină odată cu MOARTEA FEMEII.

    Gonadostatul femeii la menopauză este determinat de scăderea rezervei de foliculi ovarieni, depleţie care afectează capitalul hormonal al femeii. Aceasta duce la o creştere disociată a hormonilor gonadotropi şi la o scădere a receptorilor hipofizei la estrogeni, ceea ce determină o hipoestrogenie progresivă, care duce la o hipertonie hipotalamică cu creşterea LRH, având ca efect “îmbătrânirea orologiului hipotalamic” cu răsunet asupra accentuării depleţiei ovariene.

    Unul dintre efectele procesului de îmbătrânire a femeii este modificarea sexualităţii, manifestată prin:

  • modificarea libidoului
  • diminuarea raporturilor sexuale
  • diminuarea plăcerii sexuale
  • creşterea frecvenţei dispareuniei, după Lauman 15 % (9)
  • durere locală la contact sexual, după Gratioltin 2004 (8)

    Etiologia pierderii sexualităţii în menopauză este reprezentată de :

  • impactul pierderii ciclului menstrual
  • pierderea tonicităţii sânilor
  • excesul ponderal – obezitatea
  •  jena şi ruşinea
  • depresia, recunoscută sau nu
  • aversiune pentru viaţa sexuală
  • disfuncţie sexuală determinată de o patologie asociată şi uneori specifică perioadei de menopauză

    Pierderea sexualităţii în această perioadă din viaţa femeii duce, nu de puţine ori, la destrămarea unor cupluri după mulţi ani de coabitare.

    Se poate aprecia că disfuncţia sexuală feminină (DSF) are o etiologie multifactorială şi multidisciplinară care ascunde SEMNE, SIMPTOME, care, în general, nu sunt relatate de femei (2).

    Statistic, prin anchetă, marea majoritate a femeilor relatează un amestec al diverselor simptome: alterarea dorinţei sexuale, dispareunie sau tulburări de lubrifiere.

    Incidenţa disfuncţiei sexuale feminine este mult mai mare decât este recunoscută, deoarece femeia maschează absenţa dorinţei sexuale, a excitaţiei sau a orgasmului.

   În general, aceasta este apreciată la o valoare cuprinsă între 20% şi 50%, raportul disfuncţiei sexuale F/B fiind de 2-1 şi ajungând la 3/1 în jurul vârstei de 60 de ani. Alterarea lubrifierii vaginale este reclamată în proporţie de 44,2% dintre femeile în menopauză, iar dispareunia, într-un procent de până la 22%.

    Fiziopatologia disfuncţiei sexuale la femei este determinată de insuficienţa estrogenică, ceea ce duce la o alterare a fazei de excitare prin prelungirea acesteia, absenţa lubrifierii vaginale şi o vasocongestie insuficientă a vaginului (5).

    Faza de platou a contactului sexual al femeii este influenţată de o insuficientă hipertrofie labială, diminuarea erecţiei clitoridiene şi diminuarea congestiei celor 2/3 vaginale inferioare.

   Faza de orgasm este caracterizată de scăderea numărului şi a intensităţii contracţiilor vaginale şi uterine.

   Ultima fază, cea de rezoluţie, este mai puţin influenţată, dar lipsa plăcerii sexuale determină o perturbare a dorinţei sexuale şi a interesului sexual, nu de puţine ori femeia renunţând la viaţa sexuală. Acest aspect afectează predominant femeile în menopauză şi este denumit “MOARTE GENITALĂ”.

    Dispareunia interesează femeile de vârsta a III-a, având ca substrat atrofia vaginală şi modificările histologice vaginale, care survin în această perioadă din viaţa femeii (3).

   Toate aceste modificări sunt urmări ale deprivării estrogenice, având ca efect alcalinizarea PH-ului, modificarea florei vaginului, atrofia ţesutului conjunctiv muscular şi vascular, scurtarea şi îngustarea vaginului (accentuată şi de absenţa vieţii sexuale), fibrozare clitoridiană care intervine în alterarea sensibilităţii vibratorii şi tactile fine şi la scăderea vitezei de conducere nervoasă.

   Cantitatea de androgeni este esenţială în menţinerea libidoului şi orgasmului la femeie.  

    Tabel cu nivelul steroidic mediu la femei

HORMON             VÂRSTA REPRODUCTIVĂ               CLIMAX FIZIOLOGIC              CLIMAX CHIRURGICAL

ESTRADIOL                100 – 150                                        10 – 15                                       10

TESTOSTERON           400                                                  290                                          110

ANDROSTEDION        1900                                                 1000                                           70

DHEA                         5000                                                2000                                          1800

DHEA sulfat            3000000                                            1000000                                     1000000

    Putem aprecia că funcţia sexuală la femeie este influenţată de factori fizici, psihici, sociali şi psihologici (4).

   Factorii psihosociali sunt reprezentaţi în primul rând de modificări ale sexualităţii partenerilor din cauza disfuncţiilor sexuale erectile sau de disponibilitatea sau absenţa partenerilor sexuali. Un alt factor este reprezentat de credinţa femeii conform căreia rolul femeii este strict legat de perioada de fertilitate. Nu în ultimul rând, modificări ale mentalului femeii manifestat prin depresie, iritabilitate sau tulburări de dispoziţie se încadrează în aceşti factori psihosociali. Patologia asociată stării de menopauză este de asemenea un factor determinant al alterării vieţii sexuale a femeii.

    Tratamentele chirurgicale reprezentate de proceduri mamare sau genitale, ovarectomia bilaterală, chirurgia cardiacă, histerectomia, au influenţe directe asupra psihicului femeii şi, nu de puţine ori, şi al partenerului sexual (3).

    Diagnosticul pozitiv al disfuncţiei sexuale feminine se pune în primul rând pe baza anamnezei, care trebuie condusă de examinator cu rigurozitate şi fineţe, pe profilul hormonal al femeii şi pe examenul fizic, care constă în:

  • măsurarea PH-ului vaginal,
  • Q tip test – măsurarea sensibilităţii dureroase la nivelul vulvovestibular,
  • examenul ginecologic anatomic, făcut prin examenul cu valve, tuşeul vaginal (5, 6),
  • aprecierea lubrifierii vaginale şi a elasticităţii şi complianţei vaginale şi a fluxului sangvin genital.

    Tratamentul disfuncţiei sexuale feminine variază în funcţie de particularitatea cazului, de “arta medicului”, sexologului, psihologului de a identifica factorii psihologici, precum şi de evaluarea corectă a examenelor paraclinice (4).

    Nu fără importanţă este şi modul în care femeia abordează această etapă din cursul vieţii: modul optimist care duce la o îmbătrânire târzie sau modul pesimist, depresiv, care duce la o îmbătrânire precoce uneori. Tratamentul constă, în primul rând, în schimbarea modului de viaţă, de abordare a acestuia în spirit optimist. Terapia hormonală (de substituţie hormonală) poate reprezenta un tratament de primă intenţie în vederea prelungirii ciclurilor menstruale. Reticenţa multor femei de a recurge la terapia de substituţie hormonală (TSH) din cauza riscului oncogen a dus la apariţia terapiei NONHORMONALE (6).

    Schimbarea stilului de viaţă constă în scăderea temperaturii ambientale, renunţarea la fumat, evitarea consumului de alcool sau droguri, scăderea în greutate, exerciţii fizice regulate (fitness), menţinerea tonusului psihic şi intelectual prin socializare intensă.

    Terapia de substituţie hormonală (TSH) se face cu estrogeni administraţi per os, transdermic, intravaginal sau preparate sub formă de implanturi şi injecţii intramusculare, dar care sunt mai puţin preferate de femei. Aplicarea de “peuch-uri” cu estrogeni (transdermic) sau intravaginal sunt procedeele cele mai acceptate de femei (10).

    Terapia nonhormonală influenţează în primul rând factorul psihic, atrofic şi funcţia sexuală, contribuind la abordarea optimistă a menopauzei. În acelaşi timp poate declanşa un mecanism endocrin care poate prelungi apariţia depleţiei ovariene, contracarează epuizarea, depresia, ducând la o creştere a tonusului muscular şi a libidoului (5, 7).

   Libidoul poate fi stimulat prin administrarea de afrodiziace. Fitoestrogenii, radix cimicifuga, ignatia strychnos şi sanguinaria canadensis sunt doar câteva produse nonhormonale de influenţare a menopauzei.

    În concluzie, beneficiile sexului la menopauză sunt reprezentate de:

  • îmbunătăţirea fizicului şi psihicului, 
  • reducerea stresului,
  • scăderea TA şi a încărcăturii nervoase,
  • diminuarea tulburărilor neurovegetative,
  • creşterea imunităţii prin creşterea imunoglobulinei A,
  • îmbunătăţirea activităţii cardiovasculare,
  • prevenirea incontinenţei urinare şi osteoporozei,
  • creşterea respectului de sine,
  • reducerea durerilor articulare, pelvine şi a cefaliei,
  • somn mai bun,
  • îmbătrânire psihică târzie.

    Abordarea problemei sexuale la femeile în menopauză trebuie să fie o preocupare atât a femeii cât şi a medicilor, trecând peste pudoarea exagerată şi lăsând la o parte jena şi ruşinea, noi fiind creaturi sexuale, ceea ce ar trebui să determine o abordare deschisă şi sinceră a acestei probleme.

   

    Bibliografie

1.    Anastasiu D. – Investigaţii actuale şi tratamentul pe cale vaginală a afecţiunilor ginecologice. Teza de Doc. UMF “Victor Babeş” Timişoara 1999

2.    Anastasiu D., Craina M., Gluhovschi A.., Dorneanu F., Anastasiu Diana Maria – Aspecte privind incontinenţa urinară la menopauză, Vol. Congr. III Soc. Endocrin Ginecol., Madeira, 2008, pag 48-49

3.    Anastasiu D., Dema Alice, Dorneanu F., Gluhovschi A., Dumitraşcu D. – Modificări histologice vaginale în menopauza, Vol Congr III Soc. Endocrin Ginecol, Madeira, 2008, pag 29-32

4.    Anastasiu D., Gluhovschi A., Anastasiu Diana Maria, Iordache Olivera – Modificările morfofuncţionale în climacteriu la femeile instituţionalizate. Vol. Congr. Naţ. Endocrin Ginec. Madeira, 2008, pag. 13-14

5.    Galesanu Corina – Impactul menopauzei asupra sexualităţii femeii – androgenii o soluţie terapeutică? Gineco.ro, 2007, Nr. 1, pag 48-59

6.    Galesanu Corina – Efectul terapiei de substituţie asupra disfuncţiei sexuale la femeile în menopauză. Vol. Congr. Soc. ginec. Endocrine, Madeira, 2008, pag 16-19

7.   Giblin J L – Sex and menopause. The sizzle and the fizzle sexuality reproductions menopause, 2005, nr. 3, pag 72-77

8.    Gratioltin A, Koochanki PE – Hypoactive sexual desire în menopausal women în Europe, Women’s health and menopause, Abstract book, 2004, pag 45

9.    Laumann E O, Paik A, Roseu R C – Sexual disfunction în the United States: prelevance and predictors. Journal American Medical Association, 1991, 281, pag 537-544

10.    Pelinescu-Onciul – Menopauza. Ghid therapeutic. Editura Diasfera, Bucureşti, 2000, pag. 7-8; pag. 22-35

11.    Rusu Manuela – Îmbătrânirea urogenitală la menopauză, o veche problemă medicală reactualizată. Vol. Conf. Soc. Ginec-endocrin, Madeira, 2008, pag. 22-29. Prof. univ. dr. Doru Anastasiu  

Comentarii


marinella

buna,am 46 de ani,si va rog daca puteti sa mi explicati si mie o problema care ma nelinisteste: sant 3 lini ca nu mi a venit ciclu,poate e normal sa intru an menopauza,dar ....nu simt deloc nici o placere an timpul actului sexual cu sotu,disconfort total si ce cred ca e mai grav sotul mi a zis ca a facut o inflamatie a penisului[i s a umflat si a avut mancarimi]ce ar fi indicat? va multumesc.

Oct. 21, 2012, 6:46 p.m.
5
3
Pentru a putea preveni atacurile de securitate de tip spam, avem nevoie să stocăm datele pe care le-ați introdus și ip-ul dumneavoastră în baza de date. Aceste date nu vor fi folosite în alte scopuri decat prevenirea atacurilor. Sunteți de acord să stocăm aceste date ?
Notă : Comentariile pot fi adăugate doar în cazul în care v-ați dat acordul pentru stocarea datelor

Introduceti textul din imagine
captcha