As. Univ. Alina-Petronela Coblișan
Impetigo este o infecție bacteriană foarte contagioasă care apare mai frecvent la copiii cu vârsta cuprinsă între 2 și 5 ani, fiind considerată cea mai frecventă afecțiune dermatologică infecțioasă de natură bacteriană la această categorie de vârstă. Poate afecta copiii mai mari și adulții. Este cauzată în principal de Staphylococcus aureus, și mai rar de Streptococcus pyogenes sau de asocierea celor două. Alți factori care predispun la dezvoltarea infecțiilor de natură bacteriană sunt traumatismele cutanate, condiții de umiditate și căldură, igiena precară, locurile aglomerate, malnutriția, diabetul zaharat de tip 1, alte afecțiuni sau terapii care slăbesc sistemul imunitar.
Există două forme clinice de impetigo: nonbulos și bulos.
Impetigo nonbulos este cea mai frecventă formă (70% dintre cazuri). Este cauzat adesea de Stafilococcus aureus. Începe cu leziuni maculopapulare care se transformă rapid în vezicule cu pereți subțiri care se rup ușor, lăsând eroziuni superficiale, uneori pruriginoase sau dureroase, acoperite de crustele caracteristice „de culoarea mierii”. Netratate, leziunile pot conflua, extinzându-se periferic în același timp. Odată ce crustele mielicerice se usucă, zona rămasă se vindecă fără cicatrici.
Impetigo bulos este o formă mai rară, mai puțin contagios și este cauzat de Staphylococcus aureus. Leziunea caracteristică este o veziculă care se transformă într-o bulă flacidă cu conținut gălbui-tulbure care se rupe mai greu. Bulele rupte lasă o suprafață cu aspect circinat, cu o bordură de cruste în margine de culoare maro. Pielea din jurul leziunilor este intactă, cu roșeață adiacentă sau absentă. Leziunile se vindecă fără cicatrici. Simptomele sunt mai puțin frecvente, dar pot include febra, diareea și slăbiciunea.
Educația privind factorii de risc pentru dezvoltarea impetigo este o parte importantă a abordării totale. Acești factori de risc sunt reprezentați de condițiile de umiditate și căldură, sărăcia, aglomerația și igiena personală precară. Impetigo se poate răspândi la copii prin animalele de companie, în școli, grădinițe sau zone aglomerate de locuințe. În cazul adulților, sursele de infectare sunt reprezentate de copiii infectați și autoinocularea din transportul nazal sau perineal. Prevenirea recurențelor se face prin tratarea corectă a leziunilor sau o zonelor care sunt colonizate, spălarea cu săpun antibacterian zilnic, tăierea unghiilor și păstrarea mâinilor curate, identificarea și tratarea sursei de reinfecție. Prevenirea infectării altor persoane se face prin evitarea contactului cu alte persoane până la uscarea crustelor, folosirea separată a prosoapelor și a altor obiecte personale, schimbarea și spălarea zilnică a hainelor.
Rezistența antimicrobiană a devenit o preocupare la nivel mondial. În 2015, OMS a lansat Planul de acțiune global pentru rezistența la antimicrobiene (GAP), în special programul One Health, pentru a lupta împotriva rezistenței antimicrobiene la nivel uman, veterinar și de mediu.
Pentru a respecta obiectivele strategice ale GAP, s-au discutat tendințele rezistenței la antibiotice legate de tratamentul impetigo și s-a convenit că atunci când se prescriu antibiotice, este esențial să cunoaștem tendințele locale în ceea ce privește rezistența la antibiotice.
