În terapia durerii cronice sunt folosite numeroase metode nefarmacologice, neconvenţionale.
Majoritatea sunt cunoscute de multă vreme, dar ignorate sau subevaluate din punctul de vedere al eficienţei ca adjuvante ale terapiei convenţionale. Există o listă lungă a acestor metode, dintre care mai des folosite sunt:
Acupunctura, Electroacupunctura
Fizioterapia
Stimularea nervoasă electrică transcutanată
Terapia psihologică
Relaxarea şi bio-feedbackul
Hipnoza
Placebo
Acupunctura
Acupunctura este o metodă de tratament cu o vechime de peste 5000 de ani. Născută şi dezvoltată în China şi Tibet, metoda a cunoscut o răspândire uluitoare în toată lumea abia în ultimele decenii, odată cu aducerea sa în SUA, în 1971, de către James Reston, reporter al ziarului New York Times,.
Iniţial, metoda a fost privită cu suspiciune, dar, pe baza experienţei clinice acumulate ulterior şi a datelor experimentale, acupunctura rămâne însă în atenţia multor clinicieni implicaţi în terapia durerii, fiind folosită, în unele cazuri atent selectate, ca metodă unică sau adjuvant al altor tehnici analgetice. Electroacupunctura
Stimularea electrică a urechii externe poate avea efecte analgetice. Suprafaţa corporală şi organele interne sunt reprezentate la nivelul pavilionului urechii sub forma unei organizări cu forma fătului inversat. Stimularea acestor puncte prin acupunctură sau electroacupunctură poate aboli sau reduce durerea în partea corespunzătoare a organismului.
Stimularea nervoasă electrică transcutanată (TENS)
TENS este o metodă cunoscută din antichitate, când, pentru tratamentul cefaleei, se folosea aplicarea curentului electric emis de anumite specii de peşti. Este o metodă cu efect remarcabil la anumite categorii de pacienţi şi, fără a fi un panaceu, ea se impune uneori prin faptul că evită toxicitatea medicamentoasă. Depăşirea pragului durerii prin intensitatea curentului determină eliberarea opioizilor endogeni. Aceeaşi capacitate de activare a sistemului endogen se pare că o are şi acupunctura.
TENS constituie o terapie neinvazivă, ieftină în general, care permite adeseori reducerea sau chiar renunţarea la administrările medicamentoase.
Terapia psihologică
Ca orice stare de stress, durerea are un impact psihologic major: apare starea de depresie, teama, anxietatea, demoralizarea, pierderea speranţei etc. La acestea contribuie şi ineficienţa terapiei medicamentoase, agravarea suferinţei dureroase şi a tulburărilor psihologice.
Factorul psihic influenţează atât durerea acută, cât şi, mai ales, durerea cronică. Factorii psihologici sunt deosebit de importanţi în durerea cronică. Aprecierea acestora face parte din examenul clinic general.
Terapia psihologică este utilizată fie parte componentă a terapiei generale, fie ca terapie de sine stătătoare.
