Nu îmi plac ochelarii, dar…
|
Conf. Dr. Mircea Filip
Medic Primar Oftalmolog |
Deseori aude această afirmaţie un medic oftalmolog, dar el trebuie să răspundă în mod profesional la aceasta! Câteva exemple care ne pot pune pe gânduri:
... un pacient cu vârsta peste 40 ani constată că nu mai poate citi de aproape la fel de bine ca înainte. Nu îşi crede ochilor, are impresia că e bolnav! Nu e bolnav, este normal, dar a apărut prezbiţia, îmbătrânirea ochiului. Din păcate, nu există altă opţiune rezonabilă decât ochelarii. Există şi aici alternative: lentile de contact multifocale sau operaţie, dar puţini le acceptă. Evident, trebuie încercate, dar nu trebuie să uităm că orice atinge ochiul - lentile de contact sau bisturiu - este mai periculos decât ochelarii.
... un pacient constată că nu mai vede bine nici la distanţă şi nici de aproape. Merge la oftalmolog, i se spune că ochii lui nu sunt bolnavi, dar că are nevoie de ochelari de distanţă, dar şi de aproape. Trebuie să înţeleagă că ochii sunt sănătoşi, dar că are nevoie de ochelari. Este o problemă? Poate fi, pentru că este o decizie grea sau neplăcută pentru oricine, poate, pentru că un ochelar îţi poate afecta imaginea, te poate face “bătrân”, cu toate consecinţele, mai ales în cazul persoanelor cu imagine publică.
Din fericire, în aceste cazuri, laserul excimer poate îndeplini, măcar parţial, dorinţa de a nu purta ochelari. Pacienţii pot beneficia, între anumite limite, de dioptrii, de o operaţie de reducere a acestora prin tehnica Lasek, cu un mare grad de siguranţă, obţinând posibilitatea de a nu mai avea nevoie de ochelari de distanţă şi, simultan, de reducerea dioptriilor la aproape. Există, bineînţeles, şi tehnici care asigură independenţa de ochelari, spre exemplu Prelex, care, printr-o operaţie similară cu cea de cataractă, poate face ca pacientul să nu mai aibă nevoie, practic pentru tot restul vieţii, de ochelari. Dacă este înţelept sau nu, rămâne de evaluat, dar există şi pacienţi din această categorie.
…rareori, un oftalmolog, într-o carieră, vede un pacient care are un singur ochi bun şi se loveşte în el! Sau celălalt ochi lipseşte, pur şi simplu, respectiv are proteză! Dar, se întâmplă! Un pacient cu o astfel de situaţie este bine să aibă ochelari permanenţi, în special când este în activitate, în mediu potenţial periculos, în special în afara casei. Ochelarul este cu sau fără dioptrii, dar important este ca lentila să nu fie din material obişnuit, ci din policarbonat. Acest material arată la fel ca oricare altul, dar are o calitate: nu se sparge la şocuri, adică, dacă o piatră loveşte lentila, ea nu se sparge şi nu sunt cioburi care să rănească ochiul.
…un copil cu tendinţă spre strabism are indicaţie de ochelari, pentru mulţi ani, chiar din primii ani de viaţă. Nepurtarea acestora face ca şansele lui de vindecare să scadă. Familia nu-şi doreşte copilul să poarte ochelari, dar trebuie să înţeleagă necesitatea acestora.
… un copil rom cu nevoie de ochelari nu îi poartă, deşi i-au fost prescrişi, pentru că obiceiurile etniei spun că a purta ochelari „nu dă bine” şi, dacă nu dă bine, îţi pune o notă proastă în faţa comunităţii. Un astfel de copil poate avea o dezvoltare intelectuală precară pentru că nu vede la tablă şi nu-şi poate face temele. Este posibilă aplicarea lentilelor de contact, dar acestea, pentru a fi purtate, implică o anumită maturitate a purtătorului, altfel existând riscuri asupra ochiului. O au o fetiţă sau un băieţel de 10-11 ani? Nu cred!
Ochelarii nu plac tuturor, dar fac parte din ce în ce mai mult din viaţa noastră. Nu trebuie să uităm că, dimpotrivă, pot da o notă aparte chipului celui care-i poartă. E de gândit!
Comentarii
