Dr. Raluca Miulescu
În cazul pacientului pediatric, alopecia are etiologie genetică sau dobândită, ambele ireversibile. Anamneza include date despre nutriția pacientului, expunere la toxine, istoric medical sau alte patologii asociate (boli autoimmune, dermatită atopică, boli endocrinologice).
Examenul obiectiv relevă, în primul rând, aspectul scalpului, dar în egală măsură dentiția, gene, unghii și tegumente; aspectul general este, de asemenea, relevant: trăsături dismorfice (obsesia pentru un defect fizic minor sau imaginar), statură mică, deficit de auz.
Examenul cutanat local poate evidenția mai multe modele de alopecie: focală, difuză; localizarea diferă de la caz la caz: periferică, temporal, occipitală sau la nivelul vertexului (creșetul capului).
O metodă de diagnostic non-invaziv pentru alopecia pacientului pediatric este reprezentată de tricoscopie, o metodă de examinare a scalpului și a firelor de păr cu ajutorul unui dermatoscop sau videodermatoscop. Aceasta permite o mărire de la 20x până la 70x și oferă medicului dermatolog informații precise care nu pot fi observate cu ochiul liber.
Pentru a testa calitatea firului de păr și a folicului pilos, se recurge la tehnica “pull hair”, care implică aproximativ 20-60 fire de păr; testul este pozitiv dacă 10% dintre firele de păr se rup.
Părul prezintă 3 faze: anagen, catagen și telogen; firele de păr în faza telogen se desprind ușor. Rădăcina firului de păr anagenă este acoperită de o teacă lungă; rădăcina firului de păr telogenă are formă de măciucă și nu are teacă.
Managementul celor mai frecvente forme de alopecie
Tinea capitis - Este produsă, cel mai frecvent, de un dermatofit, care invadeaza foliculul pilos. Se manifestă clinic sub forma unor plăci eritemato-scuamoase, pruriginoase. La varstă mică (5-10 ani), sau la pacienți imunodeprimați, tinea capitis poate evolua către: abces/sau plăci purulente, asociate cu inflamație locală. Se tratează cu terapii antimicotice.
Alopecia areată - etiologie complexă, cu evoluție imprevizibilă. În cazul copiilor, de multe ori, optăm pentru “wait and see” întrucât se produce creșterea spontană a părului în 6-12 luni. Pacienții pediatrici sub 10 ani răspund favorabil la dermatocortioizi. La copiii peste 10 ani, se poate opta pentru cortizon injectabil local.
Telogen effluvium
a) Acut: apare la 3-4 zile după un stress major, și durează 3 luni
b) Cronic: durează 6 luni
Aplasia cutis congenita - Marea majoritate a leziunilor se reepitelizează spontan, în câteva luni. Pe de altă parte, dacă leziunea depășește 3 cm, se optează pentru grefa de piele.
Concluzii
Alopecia reprezintă o cauză relativ frecventă, de prezentare în cabinetul medicului de familie. Unele forme de alopecie răspund la intervenții terapeutice imediate, în timp ce altele remit în timp. Un anumit subtip de alopecie cicatricială rămâne permanentă, fără terapii eficiente. Tocmai de aceea, colaborarea interdisciplinară între medicul de familie, pediatru, dermatolog, medic de laborator și psiholog este extrem de importantă.
