Dr. Ioan Alexandru Bulescu
Sindromul de apnee obstructivă în somn (SASO) reprezintă una din cele mai frecvente tulburări de somn, având efecte nefaste asupra sănătății generale și a calității vieții. Sindromul este caracterizat prin episoade repetate de apnee și sforăit, dar și somnolență diurnă excesivă, oboseală cronică etc. Din punct de vedere fiziopatologic, SASO este determinat de o instabilitate marcată și o colapsabilitate crescută ale spațiului respirator faringian, responsabile de evenimentele respiratorii din timpul somnului.
Ținând cont de complicațiile posibile, dar și de impactul major asupra calității vieții, tratamentul SASO este necesar în majoritatea situațiilor. La momentul actual, standardul de aur în tratamentul acestui sindrom este reprezentat de utilizarea dispozitivelor cu presiune pozitivă continuă (CPAP), sau variantele acestuia (APAP, BiPAP), acestea având rolul de a stabiliza și a menține deschis spațiul respirator faringian pe durata somnului.
Chirurgia somnului este un concept nou, apărut odată cu dezvoltarea tehnicilor chirurgicale pentru tratamentul apneei în somn. Din punct de vedere al indicațiilor, tratamentul chirurgical poate fi împărțit în două mari tipuri de soluții: soluții chirurgicale pentru creșterea aderenței la terapia CPAP și soluții chirurgicale cu viză curativă.
Tehnicile chirurgicale pentru creșterea aderenței și toleranței la terapia CPAP vizează permeabilizarea nazală. Necesitatea acestora apare la pacienții care acuză disconfort la utilizarea dispozitivelor CPAP.
În cazul pacienților care refuză complet utilizarea dispozitivelor CPAP, soluțiile chirurgicale variază în funcție de sediul sau sediile de obstrucție de la nivel faringian. Pentru identificarea acestor sedii, dar și pentru stabilirea soluțiilor chirurgicale potrivite este necesar un diagnostic topografic clar, care necesită investigații clinice și paraclinice. La momentul actual, cea mai utilizată tehnică diagnostică este endoscopia nazo-faringo-laringiană în somn indus medicamentos, care permite vizualizarea în dinamică a obstrucțiilor care apar la nivel faringian în timpul somnului.
După stabilirea locurilor de obstrucție, planul tratamentului chirurgical ar trebui să țină cont de statusul clinico-biologic al pacientului, de preferințele acestuia, dar și de experiența și preferințele chirurgului. Scopul chirurgiei în aceste cazuri este de a stabiliza și a menține permeabilitatea căii aeriene superioare, reducând evenimentele respiratorii și desaturările, dar și de a reduce sau anula simptomatologia diurnă și nocturnă. Tehnicile chirurgicale utilizate cel mai frecvent sunt variantele multiple de palatoplastii și palatofaringoplastii, reducțiile bazei de limbă și/sau a osului hioid, dar și diferite variante de epiglotoplastii sau repoziționări ale epiglotei. În multe situații, pacienții necesită și tratamente de permeabilizare nazală (septoplastii, reductții ale cornetelor nazale, etc.). De multe ori, deoarece sediile de obstrucție pot fi multiple, este nevoie de cel puțin două intervenții chirurgicale, care pot fi utilizate simultan, sau în etape diferite.
