Prof. Dr. Stoicescu Silvia Maria
Neonatologia și genetica medicală joacă un rol esențial în protejarea sănătății nou-născuților încă din primele zile de viață. Prin screening neonatal și teste genetice moderne, pot fi depistate precoce boli ereditare sau metabolice, uneori înainte de apariția simptomelor. Diagnosticul timpuriu permite inițierea rapidă a tratamentului, prevenirea complicațiilor și îmbunătățirea calității vieții copiilor, dar și consilierea corectă a familiilor privind riscurile genetice și planificarea viitoarelor sarcini.
Neonatologia este specialitatea care se ocupă cu asistența medicală a copilului în primele 28 de zile de viață.
Este supraspecialitatea pediatrică care asistă nou-născutul sănătos, prematur, bolnav, previne și face profilaxia diverselor afecțiuni caracteristice acestei perioade, monitorizează și tratează specific.
Neonatologia, deși o specialitate relativ tânără, despre care se vorbește numai de aproximativ 50 de ani, a înregistrat progrese semnificative, concretizate în creșterea supraviețuirii prematurilor începând cu 22 săptămâni gestaționale și reducerea indicatorilor de morbiditate și mortalitate neonatală. În ciuda acestora, în continuare se observă o incidență crescută a sechelelor pe termen scurt și lung la prematurii extremi, supraviețuitori. Se consideră că ameliorarea acestei situații se poate obține printr-o și mai strânsă colaborare cu obstetrica patologică, medicina fetală, genetica și alte specialități înrudite.
Genetica medicală este specialitatea care depistează, diagnostichează, recomandă tratamente și recuperarea pacienților cu patologie genetică.
Genetica neonatală studiază bolile genetice care sunt prezente sau apar imediat după naștere. Acestea pot afecta
integritatea structurală și funcțională a organismului, fiind determinate de mutații genetice, anomalii cromozomiale sau factori de mediu. Rolul geneticii este extrem de important pentru identificare și asigurarea sănătății nou-născuților prin metode screening efectuate imediat după naștere. Știm că fiecare copil dobândește de la părinți o serie de gene
care determină caracteristici somatice ca talia, culoarea părului sau a ochilor. Genele conțin instrucțiuni de creștere celulară, organică, funcțională pentru o dezvoltare normală. În același timp, genele au și informații despre predispoziția individuală la diferite boli, inclusiv cele înăscute, transmise de la părinți.
Realizarea scopului neonatologilor și geneticienilor, respectiv asigurarea stării de bine a pacienților, se realizează prin cooperare. Cooperarea extinsă, în cazul pacienților cu boli genetice diagnosticate din perioada neonatală, înseamnă implicarea pe termen lung și a altor specialități medicale, cum ar fi pediatria, neurologia, kinetoterapia și consilierea în genetică. În același timp, comunicarea interdisciplinară cu genetica poate completa informațiile neonatologilor care pot fi folosite din timp, înaintea apariției simptomelor unor boli. Identificarea precoce a patologiei genetice este justificată de ratele mari ale morbidității și mortalității în populația afectată. Progresele geneticii neonatale permit detectarea și îmbunătățirea calității vieții nou-născuților bolnavi și a familiilor lor.
Diagnosticul stabilit imediat după naștere evită apariția complicațiilor și alterarea stării de sănătate, tratamentul optim îmbunătățește calitatea vieții pacientului, consilierea familială explică riscul transmiterii unor afecțiuni urmașilor și influențează deciziile cuplurilor în cadrul planningului familial. În plus, prin cercetare continuuă, genetica poate identifica boli noi și poate analiza impactul acestora asupra sănătății și dezvoltării copiilor.
Pentru identificarea bolilor genetice de către neonatologi, este esențială o abordare sistematică în evaluarea clinică a nou-născuților dismorfici sau malformați. Concomitent, anamneza familială a sarcinii, rezultatele investigațiilor specifice efectuate pe durata gravidității, pentru că în prezent genetica face parte din consultația prenatală, oferă un cumul de informații utile.
Examenul clinic complet, efectuat tuturor nou-născuților încă de la naștere și repetat sistematic, trebuie să identifice caracteristicile somatice și comportamentale diferite de standardele considerate normale. Astfel, pot fi obținute informații despre mecanismele embriologice determinante. Datele obținute trebuie interpretate conform normogramelor ținând cont de variațiile familiale.
Bolile genetice influențează viața, creșterea, dezvoltarea și sănătatea pe termen lung. Identificarea lor în perioada neonatală se efectuează cu ajutorul testelor genetice. Sceeningul neonatal se aplică tuturor nou-născuților în primele zile după naștere pentru confirmarea unor boli genetice. Testarea genetică este instrumentul folosit uzual, instrument accesibil, care oferă certitudinea diagnosticului și siguranța tratamentului aplicat nou-născuților bolnavi. Ea este indicată nou-născuților cu dismorfism, cu una sau mai multe anomalii congenitale, cu disfuncții inexplicabile sau stare generală foarte gravă de cauză necunoscută. În plus, în ultima perioadă de timp se recomandă secvențierea exomului (WES) și genomului (WGS). WES (Whole Exome Sequencing) este o tehnică avansată de testare genetică care analizează regiunile codificatoare din circa 20.000 de gene umane pentru a identifica mutațiile genetice care cauzează boli ereditare și afecțiuni medicale complexe. WGS (Whole Genome Sequencing) este secvențierea întregului genom, analiză genetică complexă, care determină întreaga secvență ADN a unui organism, incluzând atât regiunile codificatoare (care conțin instrucțiuni pentru proteine), cât și pe cele necodificatoare. Această analiză permite identificarea variațiilor genetice rare, a mutațiilor complexe și a modificărilor structurale, fiind indicat în cazuri de boli genetice nerezolvate.
Comparativ cu WES, care analizează doar genele care codifică proteine (aproximativ 1-2% din genom), WGS analizează aproape tot genomul, identificând cauza unor afecțiuni când alte investigații nu au oferit informații etiologice sigure și de asemenea poate indica predispozițiile genetice pentru diverse boli. În prezent, WGS este cea mai cuprinzătoare formă de testare genomică disponibilă, oferind o imagine completă a ADN-ului unei persoane pentru aplicarea în practica clinică. Totuși atât WES cât și WGS nu se recomandă de rutină. Pe baza rezultatului testărilor, părinții sunt informați despre caracteristicile, evoluția, complicațiile, tratamentul bolii genetice și despre posibilitatea de afectare a copiilor din generațiile următoare. În același timp, pe rezultatul genetic se bazează alegerea tratamentului adecvat, interdisciplinar, pe termen scurt și lung. Particularitatea față de cel clasic este că vorbim despre un tratament decis pe informație certă, deci este un tratament informat.
Screeningul neonatal se focusează pe afecțiuni genetice cu penetrare mare în populație, cu debut precoce și posibilități de tratament. El identifică boli metabolice și genetice, pornind de la ideea că 10% din bolile genetice sunt afecțiuni asupra cărora se poate interveni pozitiv. Boli genetice cu debut precoce care pot beneficia de tratament precoce sunt fenilcetonuria (lipsa unor enzime importante) și fibroza chistică (boală genetică ereditară gravă, cronică, ce provoacă acumularea de mucus gros și vâscos în plămâni, pancreas și alte organe, provocând infecții recurente, dificultăți respiratorii și malnutriție). Pentru aceste afecțiuni sunt implementate teste sceening în toate maternitățile din țară prin program național. Testarea se efectuează imediat după naștere, analiza folosește numai o picătură de sânge recoltat din câlcâiul nou-născutului.
Afecțiuni cu debut la vârsta adultă, dar la care se poate interveni din copilărie sunt, de exemplu, boala Wilson (acumularea toxică de cupru în ficat, creier, ochi și alte organe, cauzată de o mutație a genei ATP7B) și hipercolesterolemia familială (niveluri extrem de ridicate de colesterol LDL ("rău") care cauzează depuneri de grăsimi (xantoame), cu risc crescut de ateroscleroză precoce și atacuri de cord la vârste tinere.
Există și boli genetice moștenite recesiv, cum sunt cele din cazurile de cosanghinitate, cazuri în care consilierea familială și planningul familial sunt esențiale pentru evitarea nașterii altor copii afectați care pot deveni o povară pentru parentali și societate. Și mai sunt, desigur, bolile rare, care necesită investigații genetice elaborate pentru stabilirea unui diagnostic de certitudine.
Testele pe care se bazează screeningul neonatal sunt biochimice și genetice. Cele biochimice identifică metaboliții din sânge (ex. fenilcetonuria) și oferă rezultate rapide care sunt esențiale în cazul bolilor metabolice pentru instituirea unui tratament în timp util, sau cu alte cuvinte să nu permită bolii să se manifeste și să evolueze pentru a nu crea complicații ireversibile. Testele genetice analizează ADN – ul pentru detectarea alterărilor care pot genera afecțiuni, permite analiza simultană a mai multor boli, identifică cauza moleculară anterior manifestării bolii, se efectuează nu numai din sânge (ex. salivă), confirmă boala, dar în același timp lărgește și spectul de investigare. Testarea poate fi efectuată pentru identificarea părinților purtători încă anterior sau din timpul sarcinii, în timp ce testele neonatale sunt de diagnostic, sau cu alte cuvinte de confirmare a afecțiunii genetice.
Despre cele mai frecvente boli genetice neonatale citiți în numărul următor.
