În ultimii ani, chirurgia minim-invazivă a devenit standardul terapeutic pentru aproape toate intervențiile chirurgicale localizate la nivel abdomino-pelvin, practicate atât pentru patologii benigne, dar și maligne. Avantajele acestui tip de chirurgie sunt multiple: pierderi sangvine reduse, ileus (ocluzie intestinală) post-operator redus, mobilizarea imediată a pacientului, necesar scăzut de medicație antialgică și în special de opioide, timp de spitalizare redus, recuperarea și reintegrarea socio-profesională precoce a pacientului, incidență scăzută a eventrațiilor post-operator, toate acestea alături de un aspect estetic semnificativ ameliorat. Chirurgia minim-invazivă include laparoscopia (care este 3D în majoritatea centrelor în prezent) și chirurgia robotică. Laparoscopia presupune utilizarea unor trocare care se montează la nivelul peretelui abdominal, prin care vor fi introduse instrumentele de lucru. Deși inițial era considerată o tehnică de complexitate înaltă, cu o curbă de învățare prelungită, vizualizarea tri-dimensională a câmpului operator a schimbat aceste concepte, asigurând implementarea laparoscopiei la scară largă și pentru toate tipurile de intervenții chirurgicale. Chirurgia robotică reprezintă o variantă a chirurgiei laparoscopice, cu avantajul că instrumentele sunt flexibile și prezintă 7 grade de libertate, imitând mișcările mâinii chirurgului, care le controlează prin intermediul unor joystick-uri de la o consolă. De asemenea, ergonomia mult îmbunătățită (chirurgul stă pe scaun la consolă) este un alt avantaj al chirurgiei robotice. Din punct de vedere tehnic, atât laparoscopia 3D, cât și robotica asigură o imagine mărită și detaliată a câmpului operator, precum și acces în zone înguste, cum este pelvisul masculin. Astfel, se pot realiza în siguranță gesturi de exereză de mare precizie, precum și tehnici reconstructive, cu impact semnificativ asupra calității vieții pacienților post-operator.
În urologie, aproape toate procedurile pot fi realizate prin chirurgie minim-invazivă. La începutul implementării acestor tehnici, se considera că pacienții trebuie foarte atent selecționați. Astfel, pacienții care aveau istoric de alte intervenții chirurgicale pe abdomen erau considerați ca fiind nepotriviți pentru chirurgia minim-invazivă datorită posibilelor aderențe post-operatorii. De asemenea, obezitatea, prezența de multiple comorbidități sau necesitatea unei intervenții de complexitate înaltă erau considerate contraindicații pentru chirurgia minim-invazivă. Totuși, în urma unor analize recente pe loturi mari de pacienți, s-a observat că tocmai în aceste cazuri se validează cu adevărat avantajele chirurgiei minim-invazive. Adezioliza pentru crearea camerei de lucru se poate realiza cel mai ușor minim-invaziv. De asemenea, în cazul pacienților vârstnici sau obezi, timpul operator redus, pierderile sangvine reduse, vizualizarea mult îmbunătățită a câmpului operator, dar și evitarea unor incizii mari și mutilante asigură recuperarea rapidă a acestor pacienți și reducerea ratei de complicații post-operatorii datorate plăgii sau imobilizării prelungite care se întâlnesc frecvent în chirurgia clasică.
None