Conf. Univ. Dr. Georgiana-Ozana Tache
Procesul de îmbătrânire umană este inevitabil. Funcțiile fiziologice sunt progresiv diminuate. Există fenotipuri distincte de îmbătrânire, corelate cu tipare de viață. Comportamentul inadecvat, viață sedentară, lipsa de aderare la un program de activități fizice, alimentația necorespunzătoare, expunerea la factori de stress sunt asociate cu scăderea funcției musculare și a fitness-ului cardiorespirator, rezultând o capacitate afectată de-a efectua activitățile zilnice și de a menține funcționarea independentă. Cu toate acestea, prin aderarea la un program adecvat de activitate fizică, aceste modificări ale capacității musculare și aerobe, instalate odată cu vârsta sunt substanțial atenuate.
Mai mult, activitatea fizică șistilul de viață sănătos, joacă un rol important ca strategii preventive pentru multe boli cronice, inclusiv boli cardiovasculare, accident vascular cerebral, diabet, osteoporoză și obezitate. Se asigură îmbunătățirea funcției aparatului musculoscheletal (MSK), a sănătății mintale și a calității vieții, are loc reducerea mortalității. Programele de activitate fizică îmbunătățesc semnele distinctive ale fragilității (caracterizată prin scăderea de masă corporală, forță, mobilitate, nivel de activitate fizică și energie) și cogniție, optimizând capacitatea funcțională din timpul îmbătrânirii. În aceste condiții patologice, activitatea fizică reprezintă un agent terapeutic.
Prin urmare, prescrierea activității fizice la persoanele adulte vârstnice se bazează pe obiectivul urmărit: prevenție primară, îmbunătățirea condiției fizice și a stării funcționale. Tratamentul bolii. trebuie să fie individualizat, ajustat și supravegheat, ca orice alt tratament medical. În conformitate cu alți agenți terapeutici, activitatea fizică prezintă raportul doză-efect și poate fi adaptat, folosind diferite modalități, volume și/sau intensități, adecvat stării de sănătate sau condiției medicale. Activitatea fizică se adreseaza mai multor sisteme fiziologice simultan.
Există boli pentru care activitatea fizică reprezintă alternativa terapeutică de bază (cum ar fi depresia) sau există afecțiuni pentru care nu sunt disponibile alte terapii medicamentoase eficiente (ca de exemplu sarcopenia sau demența) și pentru care activitatea fizică joacă un rol principal în prevenție și tratament.
Procesul de îmbătrânire incepe de la vârstă de 20-30 de ani, continuă câteva decenii și se termină inevitabil cu moartea. Populația mondială îmbătrâneste; numărul adulților cu vârstă peste 65 de ani se va dubla la 1,5 miliarde în 2050. Datorită creșterii speranței de viață, numărul persoanelor cu vârstă peste 80 de ani se va tripla între anii 2019-2050 către 426 milioane. Procesul de îmbătrânire asociază povara complexă a bolilor cronice netransmisibile și a dizabilităților ce apar la adulții vârstnici.
