Conf. Dr. Angela Butnariu
Sincopa este definită ca pierderea tranzitorie a stării de conștiență cu debut brusc. La copii, sincopa este cel mai adesea benignă, vasovagală (leșin cauzat de scăderea bruscă a tensiunii arteriale și a ritmului cardiac, care reduce fluxul de sânge către creier) sau ortostatică (leșin care apare ca urmare a menținerii sau trecerii în poziție în picioare). Rareori poate fi un eveniment foarte serios, amenințător de viață, cum este cazul sincopei cardiace prin disritmii, anomalii structurale cardiace.
Evaluarea inițială a sincopei pediatrice presupune anamneză și examen clinic amănunțit cu măsurarea tensiunii arteriale și efectuarea unei electrocardiograme.
Pacientul pediatric cu sincopă va fi referit cardiologului în cazul unei suspiciuni de sincopă cardiacă ridicată de anamneză și/sau examenul clinic, în cazul unui ECG anormal sau în sincopa vasovagală sau ortostatică recurentă (repetată) neresponsivă la tratamentul non-farmacologic.
Peste 15% dintre copii au dezvoltat un episod sincopal cel puțin o dată până la sfârșitul adolescenței.
Sincopa este datorată hipoperfuziei cerebrale, are debut brusc, durată scurtă și recuperare spontană, completă.
Sincopa are multe trăsături comune cu alte tulburări, toate încadrate sub denumirea de pierdere tranzitorie a stării de conștiență (PTSC), toate făcând parte din diagnosticul diferențial al sincopei. Sincopa poate apărea la orice vârstă; 40% din populație a prezentat cel puțin o sincopă în cursul vieții.
PTSC netraumatică include:
a) sincopa de cauză:
- reflexogenă
- hipotensiune ortostatică
- cardiacă
b) crize epileptice:
- generalizate
- parțiale
- atone
c) cauze psihogene:
- pseudosincopa psihogenă
- convulsii psihogene nonepileptice
Sincopa reflexă
Vasovagală:
- ortostatică
- emoțională: durere somatică sau viscerală, teamă, instrumentare medicală
Situațională:
- micțională
- tuse, strănut, râs, etc.
- stimulare gastrointestinală (înghițire, defecare etc.)
Sincopa cauzată de hipotensiunea ortostatică (HO)
– indusă medicamentos (vasodilatatoare, diuretice, antidepresive)
– prin depleție volemică (deshidratare, diaree severă, vărsături)
– prin disfuncție autonomă (HO neurogenă) injurii ale măduvei, diabet, amiloidoză (boală în care proteine anormale numite amiloid se acumulează în organe și țesuturi, blocând funcționarea lor normală), diverse neuropatii (afecțiune a nervilor periferici care apare atunci când aceștia sunt lezați sau afectați, perturbând comunicarea dintre creier și restul corpului).
Majoritatea sincopelor pediatrice sunt vasovagale sau ortostatice; aproximativ 15% dintre copii experimentează un episod sincopal înainte de sfârșitul adolescenței.
Diagnosticul diferențial al sincopei pediatrice presupune excluderea convulsiilor, migrenei, hipoglicemiei, expunerea la toxice (exemplu: monoxid de carbon, clonidină, etc.), dezordini funcționale, narcolepsia (afecțiune cronică a sistemului nervos care provoacă pierderea bruscă a tonusului muscular)
