Florentina Bănică (Din)
Odată cu creșterea temperaturilor, recomandările nutriționale devin subiect de interes public, dar și teren fertil pentru mituri transmise informal, prin mass-media sau rețele sociale. Multe dintre aceste idei preiau un sâmbure de adevăr fiziologic, dar sunt aplicate greșit sau exagerat, generând confuzie atât în rândul pacienților, cât și, uneori, în practica de zi cu zi a cabinetelor de nutriție. În cele ce urmează, trecem în revistă câteva dintre cele mai frecvente percepții eronate legate de alimentația de vară, analizate din perspectiva principiilor nutriționale actuale.
Mitul 1: „Trebuie să bem minimum trei litri de apă pe zi"
Recomandarea generică de hidratare, deseori citată fără nuanțe, ignoră variabilitatea individuală. Necesarul hidric depinde de greutatea corporală, nivelul de activitate fizică, temperatura ambientală, umiditate și starea de sănătate (funcție renală, tratamente diuretice, patologii cardiovasculare). Un adult sedentar, aflat în mediu răcoros, nu are aceleași nevoi ca un pacient activ, expus la temperaturi ridicate. Ghidurile EFSA privind aportul adecvat de apă susțin exact această idee — recomandările sunt exprimate ca intervale orientative, nu ca praguri fixe universale. În plus, aportul hidric nu provine exclusiv din apa băută: fructele, legumele, supele și unele produse lactate contribuie semnificativ la balanța hidrică zilnică. Abordarea corectă este individualizarea recomandării, cu atenție la semnalele de sete, culoarea urinei și context clinic.
Populații cu risc crescut: copiii mici și vârstnicii au un mecanism de sete mai puțin sensibil și pierderi hidrice proporțional mai mari, motiv pentru care hidratarea acestora ar trebui monitorizată activ, nu lăsată doar pe seama senzației de sete.
Mitul 2: „Fructele îngrașă vara, din cauza conținutului de zahăr"
Fructoza din fructe este frecvent confundată, în percepția publicului, cu zaharurile adăugate din produsele ultraprocesate. Diferența este esențială: fructele aduc, pe lângă fructoză, fibre, apă, vitamine, minerale și compuși antioxidanți care modulează răspunsul glicemic și oferă senzație de sațietate. Excluderea fructelor din alimentația de vară — tocmai în sezonul cu cea mai bogată disponibilitate și calitate nutrițională a acestora — este contraproductivă. Problema apare la consumul excesiv necontrolat sau la înlocuirea fructelor proaspete cu sucuri, nectaruri sau fructe deshidratate consumate în exces, unde densitatea calorică și glicemică diferă semnificativ.
Mitul 3: „Mesele calde trebuie evitate vara, în favoarea alimentelor reci"
Nu există un fundament fiziologic solid pentru eliminarea completă a preparatelor calde în sezonul cald. Termogeneza indusă de digestie nu variază semnificativ în funcție de temperatura alimentului ingerat, iar mesele echilibrate caloric își păstrează rolul nutrițional indiferent de temperatură. Preferința pentru salate, alimente crude sau preparate reci vara ține mai degrabă de confort și palatabilitate decât de o necesitate metabolică. Riscul real apare atunci când mesele reci, sărace în proteine și repetitive, duc la un aport nutrițional dezechilibrat pe termen mediu, cu deficit proteic sau de anumiți micronutrienți.
Mitul 4: „Înghețata este o gustare sănătoasă, pentru că e pe bază de lapte sau fructe"
Deși unele variante artizanale pot conține ingrediente de calitate, majoritatea produselor comerciale de tip înghețată sunt caracterizate de un conținut ridicat de zahăr, grăsimi saturate și aditivi, cu un aport caloric dens dar sărac în micronutrienți relevanți. Etichetarea cu fructe sau cu lapte nu echivalează cu un profil nutrițional favorabil, mai ales când proporția reală a acestor ingrediente este redusă. Un reper practic pentru pacienți: citirea listei de ingrediente, nu doar a numelui produsului — poziția zahărului și a grăsimilor în listă, precum și prezența unor termeni precum „preparat pe bază de", sunt indicii utile. Consumul ocazional, moderat, poate fi integrat într-un plan alimentar echilibrat, dar încadrarea generalizată a înghețatei ca alimentație funcțională este o simplificare eronată.
Mitul 5: „Vara trebuie să reducem drastic aportul caloric pentru silueta de plajă"
Restricțiile calorice agresive, aplicate pe termen scurt și fără supraveghere de specialitate, sunt asociate cu pierderi de masă musculară, oboseală, deficite de micronutrienți și, frecvent, cu efect de recul ponderal după încheierea perioadei de restricție. Vara, activitatea fizică tinde să crească (plimbări, înot, activități în aer liber), context în care necesarul energetic și proteic real poate fi chiar mai ridicat decât în restul anului, nu redus. Obiectivele estetice pe termen scurt nu ar trebui să compromită principiile de bază ale unei alimentații echilibrate și sustenabile.
Mitul 6: „Transpirația abundentă elimină toxine și ajută la slăbit"
Transpirația este, în principal, un mecanism de termoreglare, nu o cale majoră de eliminare a substanțelor toxice — acest rol revenind în principal ficatului și rinichilor. Pierderea în greutate observată imediat după o sesiune de transpirație intensă reflectă, în cea mai mare parte, pierdere de lichide, nu de masă adipoasă, și se corectează rapid odată cu rehidratarea. Promovarea acestei idei poate încuraja practici de deshidratare voluntară, riscante mai ales la persoanele cu afecțiuni cardiovasculare sau renale preexistente.
Concluzii pentru practica clinică
Comunicarea nutrițională corectă în sezonul cald presupune depășirea recomandărilor generice și adoptarea unei abordări individualizate, bazate pe dovezi. Rolul specialiștilor — medici, nutriționiști, kinetoterapeuți implicați în recuperare și management ponderal — este de a traduce principiile fiziologice în recomandări practice, adaptate profilului fiecărui pacient, corectând totodată miturile larg răspândite care pot influența negativ complianța terapeutică sau starea de sănătate generală pe termen lung.
