Prof. Univ. Dr. Cristian Iulian Oancea
Cancerul bronhopulmonar rămâne cea mai letală formă de cancer, iar incidența sa este în continuă creștere. Specialiștii avertizează că depistarea precoce, prin screening CT cu doze reduse, și renunțarea la fumat sunt cele mai eficiente măsuri pentru creșterea șanselor de supraviețuire. Diagnosticarea în stadii incipiente poate face diferența dintre un tratament curativ și unul paliativ, în contextul în care majoritatea cazurilor sunt descoperite prea târziu.
Pentru noi, fiecare zi este o luptă împotriva cancerului bronhopulmonar, deoarece este cea mai letală afecțiune oncologică cu care ne confruntăm în spital. Incidența bolii este într-o creștere exponențială, iar registrele Organizației Mondiale a Sănătății avertizează că până în anul 2050 numărul cazurilor ar putea crește cu până la 80%, în ciuda progreselor în dezvoltarea terapiilor inovatoare.
Diagnosticul precoce poate salva vieți
Este foarte clar că diagnosticarea bolii în stadii incipiente oferă acces la tratamente moderne și poate prelungi semnificativ viața pacienților. Dacă un cancer pulmonar este descoperit în stadiul I sau II, rata de supraviețuire la cinci ani poate ajunge la 80%. În schimb, în stadiile III și IV, șansele de supraviețuire scad la cel mult 15%.
Aproximativ 70% dintre cazurile de cancer pot fi prevenite sau diagnosticate precoce. Există doi piloni esențiali în această luptă: prevenția, prin programe de renunțare la fumat, și depistarea precoce, prin programe de screening.
Screeningul și biopsia, etape esențiale pentru tratamentul personalizat
Screeningul prin tomografie computerizată (CT) toracică cu doză redusă permite identificarea leziunilor în faze incipiente. Ulterior, radiologul intervenționist, chirurgul sau medicul pneumolog poate efectua biopsia, iar analiza anatomopatologică, împreună cu testele histochimice și markerii moleculari, stabilește dacă pacientul este eligibil pentru terapii biologice cu intenție curativă.
Pacienții cu cancer pulmonar fără celule mici beneficiază de cele mai bune perspective terapeutice, existând tratamente inovatoare care pot controla sau chiar vindeca boala. În schimb, cancerul pulmonar cu celule mici (small cell carcinoma), cea mai agresivă formă, are un prognostic rezervat, cu o rată de supraviețuire la cinci ani de doar 10-15%.
Fumatul rămâne principalul factor de risc
Pentru marii fumători și chiar pentru foștii fumători, riscul de a dezvolta cancer bronhopulmonar persistă. Aproximativ 60% dintre persoanele care au renunțat la fumat pot dezvolta în continuare această boală, deoarece efectele carcinogenilor asupra organismului sunt ireversibile.
Tot mai multe cazuri sunt diagnosticate la persoane tinere, însă riscul crește exponențial între 50 și 60 de ani.
În aproximativ 80% dintre cazuri, cancerul bronhopulmonar este cauzat de fumatul activ sau pasiv. Nu există o formă sigură de fumat.
Nicotina este unul dintre cei mai puternici agenți adictivi, fiind de șase până la opt ori mai adictivă decât alcoolul. Renunțarea la fumat produce modificări biologice importante și poate determina sevraj nicotinic, motiv pentru care terapia de renunțare trebuie realizată corect și sub îndrumare medicală, pentru a reduce riscul recăderii.
Din cauza fumatului, speranța de viață scade, în medie, cu 14 ani.
Alți factori de risc: poluarea și predispoziția genetică
În aproximativ 20% dintre cazuri, cancerul bronhopulmonar este asociat cu expunerea la azbest, poluanți din mediu sau predispoziția genetică. Genetica medicală are un rol esențial în diagnosticul oncologic, iar riscul este mai mare pentru persoanele care au rude de gradul I diagnosticate cu această boală.
Plămânul este un organ care „suferă în tăcere”, iar alveolele pulmonare, odată distruse, nu se mai regenerează.
Cine ar trebui să facă screening
După vârsta de 50 de ani, fumătorii activi, foștii fumători și persoanele care au lucrat în medii cu expunere la noxe ar trebui să efectueze, o dată la doi ani, un CT toracic cu doză redusă.
În cazul confirmării diagnosticului de cancer pulmonar, este necesară și efectuarea unui RMN cerebral, precum și investigații imagistice pentru abdomen și pelvis, pentru depistarea eventualelor metastaze.
Paradoxal, aproximativ 80% dintre cancerele bronhopulmonare sunt descoperite întâmplător, în timpul unor investigații efectuate pentru pneumonie sau în cadrul unor controale medicale de rutină.
O problemă majoră de sănătate publică
În România, aproximativ 10.500 de persoane mor anual din cauza cancerului bronhopulmonar, iar în Anglia numărul deceselor ajunge la aproximativ 34.000 pe an.
La nivel mondial, între 2020 și 2024 au fost înregistrate aproximativ 2,4 milioane de cazuri de cancer bronhopulmonar, iar estimările arată că până în anul 2050 numărul acestora va crește la 4-4,5 milioane de cazuri.
De ce este depistat atât de târziu
Plămânul este un organ lipsit de receptori ai durerii, motiv pentru care tumorile se dezvoltă în tăcere. În multe cazuri, boala este descoperită doar atunci când tratamentul curativ nu mai este posibil, iar singura opțiune rămâne terapia paliativă. Studiile arată că, în momentul prezentării la medic, între 44% și 50% dintre pacienți nu mai sunt operabili și prezintă deja metastaze. Un semnal de alarmă îl reprezintă tusea persistentă, predominant seacă, care durează mai mult de două luni și impune consultul la medicul pneumolog.
