Dr. Bobescu Doina
Angiogeneza. Factorul de creștere al endoteliului vascular (VEGF) este considerat principalul factor implicat în procesul de formare a neovaselor. Angiogeneza reprezintă procesul prin care se formează noi vase sanguine din vasele preexistente, prin apariția și dezvoltarea unor ramificații vasculare. Acest proces conduce la formarea unei rețele vasculare remodelate, capabile să asigure un aport adecvat de sânge către țesuturi.
Proliferarea vaselor de sânge este un proces fiziologic necesar pentru creșterea și dezvoltarea țesuturilor. În organismul unui adult, angiogeneza are loc destul de rar, cu excepția cazurilor în care se desfășoară în foliculii ovarieni, în cadrul fazelor de dezvoltare a acestora, în corpul galben în timpul ovulației, în cadrul proceselor reparative din organism, cum ar fi vindecarea rănilor și a fracturilor. În același timp, o angiogeneză necontrolată este patologică și se întâlnește în procesul de vascularizare a tumorilor, în retinopatia diabetică proliferativă, ocluzia venei centrale a retinei și altele. Activitatea tisulară a angiogenezei depinde preponderent de echilibrul dintre factorii stimulatori și inhibitori. Rolul decisiv pentru proliferarea și migrarea celulelor endoteliale, care vor pune baza neovaselor, îl deține factorul de creștere a endoteliului vascular (VEGF) și receptorii săi. Totodată, sistemul de semnalizare VEGF-dependent este necesar și pentru formarea sistemului vascular embrionar. Neovascularizarea este un proces complex, format din mai multe etape, care include sinteza factorilor pro-angiogenici la nivelul țesuturilor afectate, ceea ce stimulează vasele sanguine existente și determină celulele endoteliale activate să elibereze enzime proteolitice (MMPs). Aceste MMPs duc la degradarea membranei bazale a vaselor sanguine adiacente, formarea celulelor endoteliale „de vârf“ și germinarea, cu migrarea lor ulterioară în spațiul interstițial. Acolo celulele endoteliale proliferează (se multiplică în mod anormal) și se remodelează formând vase sanguine noi. Așadar, drept răspuns la factorii proveniți din țesuturile deprivate de oxigen și nutrienți, celulele endoteliale, care constituie componenta principală a lumenului vascular, adoptă un comportament morfogenic și astfel apar celule endoteliale (CE) „de vârf“ și CE tulpină, care vor coordona angiogeneza. CE „de vârf“ au capacitate foarte înaltă de migrare și vor direcționa germenii vasculari în direcția terenului hipoxiat, iar CE tulpină au capacitatea de proliferare și furnizează elementele necesare pentru alungirea germenilor vasculari. Forțele hemodinamice vor contribui la expansiunea lumenului vascular și transportul substanțelor nutritive și a oxigenului în regiunile compromise. Acest proces este reglat minuțios de o multitudine de factori extrinseci și intrinseci de semnalizare a celulelor endoteliale. Odată ce vasele nou formate au reușit să suplinească cerințele țesutului în hipoxie, ele trec într-o stare de repaus.
În mod fiziologic, VEGF are rolul de a crea vase sanguine noi în timpul dezvoltării embrionare, după traume, la nivel muscular după efort fizic și pentru a crea vase colaterale, care ajută în cazul vaselor sanguine blocate. În situații patologice, VEGF contribuie la creșterea tumorilor prin suplinirea vascularizării acestora și le permite să metastazeze; la nivelul ochiului, excesul de VEGF provoacă boli vasculare.
