Sindromul Reiter este o afecţiune caracterizată prin artrită oligoarticulară seronegativă, asimetrică însoţită de uretrită şi/cervicită şi afectare oculară (conjunctivită şi /sau uveită) Termenul de artrită reactivă se referă la o artrită acută nepurulentă care complică o infecţie prezentă altundeva în organism.
Au fost definite două forme clinice recunoscute: postveneriană şi postdizenterică. Sindromul Reiter reprezintă formă cea mai frecventă de artrită la tinerii de sex masculin. Până la 85% din cazuri sunt purtători de alloantigen HLA-B 27. Se pare că sindromul este declanşat la indivizi cu predispoziţie genetică cu ocazia unei infecţii urogenitale sau a tractului gastrointestinal cu germeni de tipul Chlamydia trachomatis, Ureoplasma urealyticum, Shigella dysenteriae, S. flexneri, Salmonella enteritidis, Yersinia enterocolitica sau Campylobacter jejuni.
De obicei, debutează cu infecţia urogenitală urmată de conjunctivită şi artrită, scurgeri uretrale intermitente care pot fi asimptomatice:
-, conjunctivită, de obicei de intensitate redusă; uveita, keratita şi nevrita optică sunt rareori prezente;
- artrită, de obicei acută, asimetrică, oligoarticulară, localizată predominant la nivelul membrelor inferioare;
- fasceită plantară şi tendinită ahiliană;
- poate apărea şi sacro-ileita;
- leziuni cutaneo-mucoase: leziuni nedureroase ale glandului penian şi ale mucoasei bucale la aproximativ o treime din cazuri; keratodermia blenoragică (papule acoperite de cruste solzoase) poate apărea în formele postvenerice, dar nu şi în forma postdizenterică; se mai pot întâlni prostatite, cervicite, salpingite.
- manifestări care apar cu frecvenţă mică: pleuropericardită, regurgitaţie aortică, manifestări neurologice, amiloidoză secundară.
Prognosticul este variabil: o treime din cazuri au forme recurente sau trenante, din care 15-25% dezvoltă o formă invalidantă definitivă.
Tratamentul constă în: AINS (de ex., Indometacin 25-50 mg p.o.tid) aduce ameliorări în cele mai multe cazuri; manifestările refractare la AINS necesită terapie cu citotoxice, cum ar fi azathiopirina 1-2 mg/kg-corp/zi sau metotrexatul( 7,5-15 mg/săptămână); sulfasalazina, până la 3 g/zi în doze divizate, poate fi folositoare în unele cazuri de artrită persistentă. Uveita poate face necesară terapia mai susţinută cu glucocorticoizi sistemici şi opici. Infiltraţiile locale cu steroizi pot fi de ajutor în cazul tendinitelor. În artritele asociate cu infecţie HIV poate fi de ajutor terapia cu zidovudine (AZT). Administrarea în cură prelungită a tetraciclinelor cu durată de acţiune prelungită poate ameliora evoluţia afecţiunii induse de Chlamydia.
Dr. Svetlana Popescu
Medic specialist reumatolog
Centrul Medical Alexis
