None

Profesionalism şi diletantism în medicină

     De mai multă vreme, se face simţită, la noi ca şi în alte ţări, tendinţa unor persoane necalificate, de bună sau mai puţin bună credinţă, de a “ajuta” medicina prin introducerea unor metode de tratament pentru care se pretind adesea efecte miraculoase. Unul dintre domeniile preferate ale acestor veleitari este reumatologia, poate pentru că această specialitate a medicinii interne li se pare a se ocupa de aspecte pur mecanice, simple şi, ca atare, uşor de manevrat. Punctul de vedere este, evident, falimentar, pentru că specialiştii care îşi onorează condiţia ştiu prea bine ce domeniu complex şi fascinant reprezintă bolile reumatologice – peste 450 la număr – că “nu impun sentinţă mortală, dar uneori încătuşează bolnavul pentru toată viaţa”.

     Un aspect care poate fi greu înţeles este uşurinţa cu care bolnavii acceptă acest gen de prestaţii. Dintr-un studiu publicat în Marea Britanie a reieşit că numeroşi pacienţi recurg fiecare, în medie, la 9 medicamente neprescrise de medic, în majoritate remedii herboristice, aplicaţii locale sau de uz casnic. În SUA, costul naţional al tratamentelor zise “neortodoxe” ating cifra impresionantă de 950 de milioane de dolari anual. Lista oficială a procedeelor cu eficacitate nedovedită sau de-a dreptul şarlataneşti publicată de Arthritis Foundation este impresionantă: diete aditive sau restrictive, oţet de mere, injecţii cu apă de mare, “vaccinuri”, hormoni, vitamine, veninuri, extracte din plante exotice, brăţări de cupru, magneţi, sejur în mine de uraniu şi multe altele. În unele ţări se face simţită chiar tendinţa de a instituţionaliza acest gen de afaceri.

     Fenomene asemănătoare sunt prezente şi la noi şi, din păcate, acestea sunt în plină expansiune, servite de o publicitate îndoielnică, prin media “specializate” în astfel de acţiuni. În loc de comentariu, prefer să citez din volumul lui G.V. Brătescu “Vrăjitoria de-a lungul secolelor”: “Tagma acestora nu s-a putut… dezvolta, fireşte, sub presiunea ştiinţelor medicale moderne, deşi uneori au mai apărut “vindecători” în jurul cărora s-a făcut vâlvă, datorită contribuţiei masive şi iresponsabile a presei de senzaţie”. Astfel de practici ar stârni hazul dacă, în spatele lor, nu s-ar ascunde consecinţele deturnării bolnavului de la aplicarea mijloacelor cu eficacitate dovedită ştiinţific şi, în consecinţă, agravarea stării de sănătate a acestuia.

     Fireşte, medicina a profitat din plin de aportul inestimabil al unor oameni de ştiinţă fără pregătire medicală, dacă ar fi să-i amintim numai pe Pasteur – părintele sterilizării şi al vaccinării antirabice – sau pe  Ehrlich. Dar, de la astfel de exemple până la diletantismul semidoct şi agresiv calea este atât de lungă! Dacă ar fi ca unele dintre remediile citate mai sus să intre “pe uşa din faţă” în arsenalul terapeutic, ceea ce este pe deplin posibil şi chiar s-a întâmplat în câteva cazuri, atunci, cei care le propun vor trebui să accepte punctul de vedere al ştiinţei, după care “a te îndoi nu însemnează a nega, ci a aştepta, a căuta dovada”. Altfel, putem vorbi liniştiţi de un adevărat “impozit pe prostie”.

Comentarii


Pentru a putea preveni atacurile de securitate de tip spam, avem nevoie să stocăm datele pe care le-ați introdus și ip-ul dumneavoastră în baza de date. Aceste date nu vor fi folosite în alte scopuri decat prevenirea atacurilor. Sunteți de acord să stocăm aceste date ?
Notă : Comentariile pot fi adăugate doar în cazul în care v-ați dat acordul pentru stocarea datelor

Introduceti textul din imagine
captcha